| + Un mozaic rutier n flăcări estivale | Dragoș Vișan [05.Jun.23 12:24] |
| Lumea e-n prezent ca un mozaic al flăcării solare și în labirintul rutier, și organic, în durere adâncită și-n dramă. Senzațional micropoem. Transmite mult, din inimă, din viață decupat clar. | |
| = și totuși arde | Stanica Ilie Viorel [05.Jun.23 15:03] |
| dar rămâne de gheață “creierul focului” este acolo, în contradicție parcă dar chiar dacă arde, nu reușește să topească (ceea ce eu văd) durerile lumești | |
| = rezonanțele | gerra.orivera [05.Jun.23 17:14] |
| mele cu focul sunt incontestabile, Dragoș! Mărturisesc că nu întotdeauna și controlabile! Drept care percep foarte bine tot ce implică ardere! Precum un seismograf al focului! Mulțumesc de scanare și înstelare! | |
| = fără torsiunea | gerra.orivera [05.Jun.23 17:44] |
| corzii Tego, săgeata noastră de lumină n-ar putea fi trasă în corpul infinit al cunoașterii! Cred că-i evident că omul este suma tuturor contradicțiilor sale! Și viața privită prin prisma lui și a interacțiunilor cu tot ceea ce o compune, nu poate fi decât tot un cumul de contradicții! Și e bine că-i așa pentru că ne pune apele interioare în mișcare, ne păstrează vii - ne împiedică să ne mumificăm! Așa evoluăm de la micro la macrocosmos! Mulțumesc de citire și interpretare! | |
| + Maria, | Maria Mitea [06.Jun.23 03:15] |
| bun de tot poemul, prima strofă m-a cucerit, ”giratoriu mă respiră ziua îi fac rondul rănii de-a fi până adoarme prinde coajă de imunitate ” Felicitări pentru esență! :) | |
| = Maria, ști deja cum | gerra.orivera [06.Jun.23 19:09] |
| spun eu - nu eu sunt de vină, Tătuca-i di-vin(ă) pentru tărășenie! :) | |