| + recomand | Stanica Ilie Viorel [05.Jun.23 02:06] |
| “Eu mă închipuiam fruct, El se visa întuneric.” pe de o parte, devenirea umană pe de altă parte, întoarcerea la origini a divinului simbolic, soarele reprezintă divinitatea, de ce ar fi nevoie de împărtășanie? uniunea, uniunii în uniune? și de ce întoarcerea la origini? devenirea spiralei până la închiderea acesteia într-un cerc? un poem ezoteric pe de o parte, dar și “parfumat” pe de altă parte, cât să ofere senzația că nu este ceva de neînțeles, sau care are nevoie de înțelegere prin comparație, o icoană. te uiți la ea și îți faci cruce, fără să cântărești originea, calea etc. sau, te uiți la ea și remarci lucrarea, te întrebi cine este autorul, ce a vrut să simbolizeze prin culorile folosite, ori prin tehnica sa dau steluță pentru că e provocator cu toate că, prea multă dezbatere nu-i pe aici fiecare cu radioul lui | |
| = ambivalența | Maria Elena Chindea [05.Jun.23 12:12] |
| mi se pare firul Ariadnei al acestui poem! În devenirile noastre, fiecare ne dorim să fim ceea ce încă nu suntem - întru rotunjire! Poate în fiecare din noi sălășluiește un Yanus ce se cere deconspirat! Depinde ce latură manifestăm - vom tânji inevitabil spre cealaltă! În mine așa se decodifică acest poem! | |
| = Oglindă | Nincu Mircea [06.Jun.23 00:03] |
| Întotdeauna în cioburile oglinzii se reflectă aceiași imagine. | |