| = procesul | Stanica Ilie Viorel [01.Jun.23 00:48] |
| procesul transformărilor în esența materiei așa cum este percepută astăzi, indiferent că ne referim la un lemn care putrezește, ori la un om care îmbătrânește, ne face să credem că timpul există cred că ceea ce este relativ nu poate fi calificat ca dovedit și nerăbdarea omului a dus la asumarea unor adevăruri, mai mereu combătute cel mai probabil, limitele cunoașterii* ne absolvă de veșnica confuzie, dar ne oferă dreptul de a căuta în această fază în care mă aflu, cred că sunt dimensiuni pe care omul doar le presupune și, până când nu le va recunoaște așa cum a cunoscut spațiul, materia, energia, forța, lumina etc., nu va fi altceva decât un călător pe drumul către origini * cunoașterea fiind în sine supusă proceselor transformărilor, fiind de multe ori doar un rezultat alterat poetul? cel mai mic din tagma înțelepților. | |
| + Personale? | Emilian Lican [01.Jun.23 14:55] |
| Acest eseu nu cred că poate fi decât subtitlul unui foarte bine întocmit articol. Această lucrare atinge atât de bine toate punctele de vedere despre poezie încât mă descoper în rândurile ei! Poezia este esența istoriei, este esența noastră, zic eu. Mă bucur că nu am trecut peste acest articol cu citire supeficială... Vă mulțumesc! | |
| = Confirmare | Nincu Mircea [15.Jun.23 01:30] |
| Vă mulțumesc pentru reflecțiile voastre pe care le-ați postat aici! Într-adevăr, acest mini-eseu este un sâmbure al unei viziuni lirice personale despre o lume care îmi doresc să crească din gândurile celor care îl citesc. | |