| + recomand | Stanica Ilie Viorel [27.May.23 19:28] |
| “ cădea ca niște maluri de pămînt peste ce înseamnă viață m-am îndrăgostit” aș elimina “de pământ” m-a făcut să-mi amintesc de acele emoții pe care le poți trăi cu o astfel de intensitate doar atunci când doar poți visa și asta este una din ce dăruiește dragostea- poate fi simțită, poate fi tovarășă pentru suflet, chiar dacă rațiunea știe că-i imposibilă cine nu a trăit astfel de dragoste, să își facă timp:) știi ce este interesant? poemul tău mă invită nu doar către amintiri, dar și la imaginație și mai mult de atât, la meditație uite, mă gândeam că aceeași senzație ar putea fi trăită în raport cu oricare pasiune… ca și când ai fi un pictor și iei urma tabloului pe care nu ai să-l poți picta vreodată (doar un exemplu) nu îmi place finalul “am simțit cum prin venele mele urcă visele morților” propui o concluzie fiecare poate simți orice în contextul propus aș renunța la ultimul vers citit cu plăcere | |
| = Ilie | Leonard Ancuta [27.May.23 20:41] |
| multumesc pentru iluminare, l-am simtit si eu ca pe un poem bun. finalul poate parea destul de dur fata de restul, dar aici nu ma refer la cei din pamant. nu caut sa ma explic, dar am dat un hint. să ai o seara buna. | |
| + Prin ea, tu | Zavalic Antonia-Luiza [28.May.23 01:14] |
| Un poem excepțional! Cred că asta îl face pe om poet: dragostea care e atât de nucleară încât nu poate fi ținută înlăuntrul și totuși uneori iubirile neîmpărtășite au și ele rostul lor, luminând întunericul din toate lumile în care poți exista. Dragostea e ceva aparte, deosebit, nelumesc. Ea înfioară, cutremură și are puterea de a transforma tot. E ceea ce ne face vii și nemuritori. | |
| = Nu trebuia... | Romulus Câmpan Maramureșanu [28.May.23 12:45] |
| Drag Leonard, ”... pân-a înflorit a doua oară” a fost locul unde inima mea de chit de geamuri, ai mestecat-o și scuipat-a înapoi în piept, carne bătând, vie. Apoi ai luat un defibrilator, și l-ai descărcat în mine pân-a-nghețat și bateria, și căsuța poștală care-mi servește drept piept. Nu trebuia, nu trebuia... Dac-am să cumpăr o carte cu această poezie, voi lipi o bucată tăiată dintr-o pagină netipărită, peste întreaga parte de după ”...oară”. Cu respect, rcm | |
| + pentru că nu-mi era permis să te iubesc | Maria Mitea [28.May.23 13:00] |
| ” ... am iubit un copac din fața blocului tău pîn-a înflorit a doua oară și rădăcinile lui s-au înfipt atît de adînc în pămînt ...” Superb! | |
| = dragii mei | Leonard Ancuta [28.May.23 13:51] |
| Antonia, știu că mai mereu rezonezi cu poemele mele, si crede-ma sentimentul e reciproc. cumva, pe undeva ne asemanam, exista simtirea aceea traita, neprefacuta, chiar daca temele sunt uneori altele. Romulus, inteleg ce vrei sa spui, stiu că finalul e dur fata de restul poemului, dar poetul nu-si explica simtirea. poate asa vad eu o dragoste care moare. Maria, poemul nu e scris pentru cineva anume, asa ca il poti lua de parca l-as fi scris pentru tine. Vă multumesc tuturor! | |
| = QED | Romulus Câmpan Maramureșanu [29.May.23 12:19] |
| Drag Leonard, ”poetul nu-si explica simtirea”; QED. Ultimul vers, însingurat, este sublim. Cu respect, rcm | |
| = Romulus | Leonard Ancuta [29.May.23 18:45] |
| multumesc pentru felul în care îmi receptezi poezia, emotia, imi doresc ca fiecare cititor sa simta macar un sfert din ce simt eu, ca daca ar simti 100% ar fi cumplit. sau poate nu. | |
| = Deziluzie din partea lui fi-miu. Voiam să dau steluță. Și pentru umbră | Dragoș Vișan [29.May.23 19:35] |
| L-am întrebat pe fi-miu, Petruț ce părere are despre acest poem, i l-am citit de două ori, l-am rezumat pe urmă. El a spus: "Pentru mine e absurd, ridicol." Nu i-a plăcut. Deși eu l-am lăudat în mesajul său. Nu i-am spus de impecabilul ingambament dintre strofe. Ceea ce rareori se poate vedea la alți poeți foarte moderni. | |
| = Dragos | Leonard Ancuta [29.May.23 19:46] |
| nu e nevoie de steluta, iar in ce priveste poezia mea, stii foarte bine ca e in special pentru cunoscatori. eu ma bucur ca tu vezi dincolo de sensul cuvintelor, ca vezi si matrix-ul din ea, asta ma bucura cel mai tare. | |
| + Mi-a plăcut mult tot poemul de iubire și dezamăgire cu "umbra" ei | Dragoș Vișan [29.May.23 19:58] |
| Copiii mei au rezonat doar cu imaginea laserului din prima strofă. Le-am spus că "umbra" aceea din "discoteca imaginară" ar fi ca o pisică tare iute. Totuși eu cred că este... femeia cu adevărat. Idealul feminin, o petrecăreață-serioasă, deșteaptă foc, bună dansatoare, tovarăș de viață ca o Trinity. | |
| = felicitări domnului Leonard Ancuța | Ionut Caragea [15.Jun.23 18:53] |
| Timpul trece peste toți poeții și îi maturizează. Dragostea lor rămâne principala armă împotriva nimicniciei. Domnul Leonard Ancuța a devenit un poet foarte profund, transcendental pe alocuri (prin venela sale urcă visele morților), fără să renunțe la acea dragoste năstrușnică, la acel ludic specific poeziei sale. Și îmi mai place de acest poet și fiindcă a renunțat (cel puțin în acest poem) la acea vulgaritate excesivă, un episod trecător în cariera multor poeți. Mă bucur pentru domnul Leonard Ancuța și îi doresc mult succes! | |