| + Antonia | Leonard Ancuta [11.May.23 21:55] |
| e foarte frumos si complex textul. ce nu imi place sunt apele fara umbra, ca e imposibil. altfel, am citit cu o foarte mare placere. ai sensibilitate si curaj, si, parca dupa schimbarea de stil din ultima vreme, te simt mai aproape. imi mananci de pe suflet, parca asa imi vine sa spun. tine-o tot asa. | |
| = aaa | Leonard Ancuta [11.May.23 21:56] |
| aproape fara maini, ca nu vad rostul conkunctiei de acolo | |
| = părere | Liviu Nanu [11.May.23 22:17] |
| citit, plăcut, stea | |
| = dragostea mea ca o rochie cu vertebre prelungind raiul | Zavalic Antonia-Luiza [12.May.23 01:01] |
| Leonard, îți mulțumesc frumos pentru aprecierea luminoasă & feedback. Un cuvânt din partea ta valorează cât o supernovă. Chiar am fost tentată să scot umbra (apei) și conjuncția, am avut câteva drafturi ale acestui text, pe care le-am citit să văd care e mai aproape de inima mea. Până la urmă l-am lăsat imperfect, fiindcă așa sunt și eu în viața de zi cu zi, ador perfecțiunea, dar mă strânge, lăsând un colț de stângăcie (în loc de semnătură). Liviu, îți mulțumesc enorm pentru cuvânt și lumină. Cu imensă gratitudine, Antonia | |
| + Sensibilitate, imagini frumoase | Alexandru Mărchidan [12.May.23 22:05] |
| și multe poduri peste prăpăstiile săpate de timp, fie că acele poduri sunt din vise, amintiri, dorințe sau proiecții. Acesta este, în primul rând, sentimentul-idee care mi se pare că răzbate dinspre poemul tău. „Aproape fără de mâini” spune mai mult decât „aproape fără mâini”, pentru că prima variantă te transportă în lumea graiului de basm. „Apele fără umbră” reprezintă un accent - chiar dacă apele (în nemișcare) nu au umbră, autorul are voie să apese vârful condeiului acolo unde vrea să aducă o nuanță. La final a scăpat la redactare un acord (acolo nu mai este vorba despre accent sau vreo licență poetică): „când noaptea însăși îi va fi teamă”. Ar fi trebuit, evident, „când nopții înseși îi va fi teamă”. Felicitări pentru poem! | |
| = Alexandru | Zavalic Antonia-Luiza [12.May.23 23:30] |
| Îți mulțumesc nespus pentru popasul luminos, interpretarea excepțională și corectura de final, așa este, am corectat. Cu deosebită gratitudine, Antonia | |
| = Dincolo de ceea ce deja | Maria Elena Chindea [17.May.23 01:54] |
| au spus ceilalți poeți, remarc că folosești simboluri care pot avea duble semnificații atât din spectrul pozitiv cât și cel negativ, atingând ușor binecuvântările și tarele lui cu înțelegere și gingășie... Aș vrea să mă opresc doar asupra metaforei din titlu. Mâna fiind o prelungire a inimii (fetusul din pântec la 5 luni are un corp micuț cu o inimă mare, din care pornesc niște mâini mari parcă direct din inimă) acel „aproape” ar putea simboliza o capacitate scăzută de iubire, voită sau nevoită. Dar cum cu mâinile se fac binecuvântări și mantre și o mulțime de lucruri creatoare - dar și distrugeri, ucideri, etc... acel „aproape” poate cuprinde un spectru foarte variat. Așa că reducând pot ușor dubla decriptările la un „aproape” te îmbrățișez, „sau aproape” te ucid. Ce aleg??? Variabile o sumedenie. La poezia ta Antonia, e fascinant ce se petrece pe scenă, dar fabuloase-s culisele, care rămân deschise inteligenței poetice a fiecăruia, cum vrea să le interpreteze, sub ce filtru să privească imaginea... Mulțumesc de regal! | |
| = Rugăminte... ... | Iulia Elize [06.Jun.23 19:08] |
| Antonia, cum pun o poză pe un articol? Nu găsesc pe site. Dacă poți, ajută-mă. Iulia | |
| + Dacă îți pui urechea peste pieptul meu, | Maria Mitea [16.Jul.23 17:24] |
| poți să asculți frunzele cum cad deasupra apelor fără umbră.” Antonia, un poem care te trec fiorii când îl citești. Spiritul scrie, se simte condeiul său, atingerea sa în lucrările tale, pentru că numai Spiritul are mâinile făcute din poezii, are o sensibilitate născută anume din ”glasul ierbii” | |
| + Nu știu și, chiar mă interează! | Emilian Lican [16.Jul.23 17:34] |
| De ce Liviu Nanu, nu îți ppate da o păpădie, dar știu că eu pot pentru el! Următoarea este de la mine! Cu bucuria lecturii! | |
| = Lumină | Zavalic Antonia-Luiza [20.Jul.23 00:47] |
| Maria, Emilian Vă mulțumesc nespus pentru popasurile luminoase, abia acum am observat, când s-a făcut noapte și stelele au început să strălucească. Vă apreciez infinit. Cu imensă gratitudine, Antonia. | |