| + trilogie:) | Stanica Ilie Viorel [08.May.23 13:05] |
| asta-i una: Să mă-nfășori strâns, în cânt, blăni de lupi, s-alergăm prin nămeți pân' la șapte, coifurile s-aibă plete în jar, să nu întrerupi, iubito, vijeliile noastre, duse-n noapte... De mi-oi rupe genunchii căzând pe la opt, să mă cari pe-o targă din crengi până-n șípot, acolo să-l chemi din peșteră pe bătrânul, cu leacuri să-mi refacă mersul Prea Bunul! Anii treacă ne'ntrerupt, în pace și lupte, copii să ne vină băieți, fete, mulți, multe, străinii din est, spre-Apus nu mai răzbată, așa-i lumea rea, stă înclinată de-o toartă. - prima parte, descrie traiul asta-i alta: Lumea bună" e doar cupa nemuririi noastre, ni s-a dat s-o păstrăm, cercetând-o de ieri, cuib de vultúri îi stă scrijelit, cu linii spre astre, ne ținem cu brațele de cerbi prin poieni. Au trecut hoarde,-n anii nenorocirii, noi i-am îmblânzit pe avari, slavi în vale, i-am învățat ce-i scrisul, le-am făcut și haine, ne-au deprins rostul, de-a rezista cu vecinii! Când oi muri, tot pe roib în zbor, cu șamanii, o să-ți schimb și ție mantia grea-n aripi, ne-o plăcea s-așteptăm și-n moarte dușmanii, să-i asurzim, cu urlet de râși, groaznici. - se simte, necazul e pregătit asta-i ultima: Alte vorbe nu-ți spun: am căzut rob și mă rog, m-au dus răpitorii pe șei, m-au vândut la Nil, nu mă fac mameluc, să-i înfrunt pe Gog și Magog, iubito, îmi fac stagiul și mă-ntorc eu, tiptil! Stejaru-mi, din Țara Codrului, dă roșii semne, să-i trimiți pe de-alde Oancea, prin țâpurituri, îi aștept o lună, să mă elibereze din noduri, a treizeci și una zi, de nu vin, o iau înspre stele. - ultimul gând. PS:- nu cred că era necesar să explici aș fi pus în versuri acele explicații ca un pergament lăsat în urmă ceva de genul: dar, înainte de ultimul drum vă las pomenire pricep de unde nevoia de a posta acest text ești o persoană cumsecade în esență și suficient de orgolioasă cât să te tulbure unele discuții, păreri… las’ că trece!:) scriai mai atent în trecut (cred că s-a pierdut muzica în recitare, pe ici-colo, poate am citit eu neatent), comparativ cu ceea ce scrii acum- acum pare că ai subiectul/tema, dar nu dospești literar ideea recomand, cred că merită atenția colegilor și mi-a plăcut - pe diagonale:) glumesc spor! | |
| = SIV | Dragoș Vișan [08.May.23 13:49] |
| Mulțumesc mult, SIV! | |
| + Dragoș, | Maria Mitea [08.May.23 14:45] |
| am citit, îmi place ce ai aici, o singură linie nu-mi pică bine de loc, pentru că așa sunt eu, nu-mi plac generașlizările ( pe de altă parte înțeleg asta e poezîi, și totuși) tot nu-mi plac generalizările, pentru că sunt groaznice ... ” așa-i lumea rea, stă înclinată de-o toartă.” poate în loc de rea, mai scotocești, :) | |
| + Aici se cunoaște poetul... | Emilian Lican [08.May.23 15:13] |
| M-am bucurat lecturând acest text! Tare mers la suflet: ,,Au trecut hoarde,-n anii nenorocirii, noi i-am îmblânzit pe avari, slavi în vale, i-am învățat ce-i scrisul, le-am făcut și haine, ne-au deprins rostul, de-a rezista cu vecinii!" Dragoș explică ce este totuși virgula asta: ,,hoarde,-n" :) Cu prietenie! | |
| = "Așa-i și lumea, stă înclinată..." | Dragoș Vișan [09.May.23 08:55] |
| Mulțumesc, Maria, am eliminat "rea". Am pus "și lumea". | |
| + O stea și de unde se agață-n harta-n cui | Zavalic Antonia-Luiza [09.May.23 00:46] |
| Tare faină baladă. Ce fain ar fi să o auzim și cântată. În Sighet în fiecare vară este un festival cu tematică medievală “Eternul Maramureș”. Acolo ar răsuna tare fain balada ta, cântată live. Cu drag, moroșanca Antonia. | |
| = Mulțumesc din inimă unei moroșence și tuturor cititorilor | Dragoș Vișan [09.May.23 06:04] |
| Bună dimineața, moroșanco! Eu sunt Tulceanul. S-a nimerit să simt față de Nord, de Sătmarul unit cu "Eternul Maramureș", care-i și mai sus, peste Sighet și Tisa și "Maramureșul Istoric" din Ucraina cel mai fain sentiment din viață. În vara trecută am stat mai multe zile în Borșa. Am văzut Cascada Cailor, am suit pe Gărgălău (2159 m, de unde se vedea și Ineul, precum și niște codri nesfârșiți într-o mare depresiune. După mine, Maramureșul și acum se sfârșește la Carei. Sunt atâtea porți de lemn, una nesemănând cu cealaltă. În fața mănăstirii de la Cheia, prin Homoroade, este ultima poartă de lemn sculptat a Maramureșului cercetat în graiuri de Gustav Weigand. Vida Geza, Stan Pătraș, Școala de pictură de la Baia Mare, Mocănița din Vișeu etc. | |
| = Mulțumesc, Emilian! Mă bucur că place poemul și strofa! | Dragoș Vișan [21.May.23 08:01] |
| Acum este: "hoarde-n (anii nenorocirii)". Fără virgulă. | |