| + ”cuvântul uitat în pântecul timpului” | Nuta Craciun [05.May.23 13:37] |
| Dacă citești în cheie simbolică nu te intereseaza neapărat veridicul ci forța imaginilor, ceea ce îți transmit ele. Iar eu aici simt o prelungire a simțirii mele împletită cu imaginile unui poem care mi se așază atât de frumos pe gânduri, că nu ai cum ”să nu simți dragostea lumii,”și să nu se ”nască în tine răscolitor acel dor”. Dureroasă prin realismul ei tragic, imaginea de final: ”am pus, în locul lor,/ o lume de sticlă /și peste toate,/stăpân,/ un om gol”, m-a dus cu gândul la lumea rece și goală pe care o vedem, o recunoaștem dar o urmăm, din neputință sau poate dintr-o acceptare automată ca multe din actele noastre de viețuire. Lumină dorului care încă se naște atât de duios în noi! | |
| = Nuta, ți-aduci aminte cum… | Stanica Ilie Viorel [05.May.23 17:21] |
| vor mai vorbele, acum este rândul nostru să le spunem mulțumesc pentru semn și pentru apreciere | |
| + Dor de lăbuș... :) | Emilian Lican [05.May.23 17:34] |
| Foarte faine versurile mai ales când: ,,n-aveai cum să nu simți dragostea lumii, să nu se nască-n tine, dor." Amintiri din adolescență... :) Îmi place! | |