| + Antonia, | Iulia Elize [30.Apr.23 21:59] |
| Mi-a plăcut foarte mult. Nu știu ce să citez, pentru că totul pare desprins ca dintr-o poveste. Mereu tu când scrii parcă pictezi. Cu maturizarea stilistică, probabil și la tine o să apară o mai mare contextualizare și o așezare mai firească a textului, dar e foarte bine, și acum. Așa bombastic cum este, cum îmi pare, plin de metaforă, dă foarte bine și e cu o amprentă deosebită... Cerul ca un cuptor care arde veșnic, nu îmi place, însă, pt. că aduce poate cu iadul, eu aș schimba, aș pune ceva celest și mai pașnic, dar e numai o impresie de moment, în rest foarte bine. Iubirea care încape într-o picătură mică, microscopică, asta e chiar frumos. Și eu mă tot gândesc, parcă, în ritmul meu. O picătură de apă poate oglindi chiar și un curcubeu sau și o furnică se poate oglindi într-un picur de apă de ploaie. Am trecut cu drag și cu admirație și las steluță. | |
| = Tangențial... | Iulia Elize [30.Apr.23 22:05] |
| Poate, într-o zi o să scriu despre o furnică, îndrăgostită de o picătură de apă... Nu știu, acum mi-a venit și mie ideea. O carte pentru copii. | |
| = întreaga iubire | Cristina-Monica Moldoveanu [30.Apr.23 22:53] |
| Este o poezie frumoasă, dar tristă, dată fiind tema ei - așa e normal să fie. Câteodată putem împărți pâinea ca din inimă - cum ar fi muzica de Chopin - care pentru mine asta înseamnă, ceva bun ca pâinea caldă - ”chaud pain”: probabil că nu e o asociere lingvistică prea inspirată, dar într-adevăr sau probabil, cum preferi, există îngeri - microparticule de lumină care ne contaminează sufletul și îl îmbunează. Am totuși o sugestie - să eviți ideea grosieră a canibalizării, adică sintagme de genul își ”varsă rănile” sau cea cu împărțirea pâinii din inimi cu cerul cuptor, că e cam ambiguu și mai e doar un pas până la grotesc sau povești cu căpcăuni. Ar putea fi înlocuite cu ceva mai diafan, de exemplu ”dăruim cu drag maiaua noastră coaptă de sfântul soare... ”etc. ”Iisus își vindecă rănile ca să ne poată vindeca pe noi,/ ne dă vinul cel bun ca să putem crește ca pe o viță din tată-n fiu”etc. Altfel, o poezie delicată, sensibilă, cum am mai văzut la tine. | |
| = lumină | Zavalic Antonia-Luiza [01.May.23 02:25] |
| Dragă Iulia, îți mulțumesc pentru trecerea înstelată și frumusețea cuvintelor tale pline de sensibilitate. Într-adevăr nu m-am gândit la această asociere a cuptorului cu ceva rău, am gândit arderea în sens pozitiv, pentru coacere pâinilor care hrănesc sufletul. Ca un fel de purificare. Am să încerc să gândesc o variantă mai pașnică precum ai spus. Dragă Cristina, Inima mea este plină de gratitudine pentru semnul tău. Îți mulțumesc pentru feedback, voi căuta o exprimare mai bună pentru ceea ce am vrut să transmit: speranță, lumină și dăruire, nicidecum altceva. Cu deosebită recunoștință, Antonia | |
| = ... | dorin cozan [01.May.23 07:40] |
| deja ma gandeam ca textele tale din ultima vreme incep sa exploateze o nisa din care se poate scoate aur in timp. inocenta si trauma, crucificarea fiintei, tandretea victimei - mereu de instelat. | |