| + Poem descriptiv, confesiv | Dragoș Vișan [30.Apr.23 13:49] |
| Teii fac semințe sfere perfecte. Rodul lor poate fi și cel olfactiv-melifer. Ce amintiri faine din grădină bunicii! Și fluturii de noapte (moliile), și fluturii zilelor, mii viitoare, să iasă din noi, când ne vom stinge, liniștiți cândva. | |
| + Faină Farmacopeea | Liviu-Ioan Muresan [30.Apr.23 15:25] |
| te trece prin timp, cu emoția vieții, începutul și sfîrșitul pe Pămînt, și o face frumos, plastic, meditativ, înțelegător. Toate imaginile sînt bine realizate, legătura dintre ele dă sens. Devenire și revenire. Speranță. | |
| = cu mici recomandări și scuze pentru îndrăzneală | Stanica Ilie Viorel [30.Apr.23 15:39] |
| “ primăvara aceasta au murit nucul și trandafirul meu urcător,” l-aș scrie astfel primăvara aceasta, nucul și trandafirul meu urcător, “au murit” se subînțelege din ceea ce urmează și, dacă e păstrat, face ca metafora să își piardă din valoare și sens sugestie: așa-i când omul se duce- se rupe un deget, un ochi, un suflet frate își pierde aripa în finalul concertului solistul face pace deplină cu orchestra; așa cum sufletul meu se trece, păpădie cu păpădie, floare înțeleaptă ce-n miezul ei adună fiere și miere laolaltă în definitiv, încă nu m-au mâncat moliile, nu-s pe placul lor, ori sunt un altfel de emanație nu știu nici eu ce. poate că, înainte să mor, vor zbura și din mine câteva molii sau doi-trei fluturi, cât ai bate din palme | |
| = am uitat | Stanica Ilie Viorel [30.Apr.23 16:00] |
| despre prima parte acea introducere în peisajul trist al despărțirilor este despre uniunea cu natura, leacurile oferite existenței de către Creator - ce coincidență! doar ce am postat ceva care este pe această temă! interesantă alăturarea dintre teiul leac pentru suflet, și cel leac pentru trup; între romantism și pragmatism. și lecția privită, primită, însușită. văd trei părți: copilăria/ amintirea adultul/despărțirea vârstnicul/ înțelegerea | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [30.Apr.23 16:53] |
| Mulțumesc, Dragoș și Liviu, pentru lectură. Stănică, nu voi modifica decât un singur vers, fiindcă sunt prea multe ”morți”. Mulțumesc și ție pentru recomandări. Duminică plăcută! | |
| + Lumea din oglinda ta | enea gela [02.May.23 13:13] |
| este atât de bogată în nuanțe și sensuri, o lume personală, ancorată la imaginea simbolică a bunicii, pe fundalul unei grădini inițial edenice, ca apoi, în „galopul vieții”, să devină plină de buruieni. Nu pot cita fragmentar, întreg textul e minuțios, expresiv, de aceea acord stea. | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [02.May.23 18:56] |
| Mulțumesc Enea, pentru comentariul generos și apreciere, numai bine! | |
| + “când un om pleacă departe se rupe un deget, un ochi, un suflet” | Zavalic Antonia-Luiza [03.May.23 02:41] |
| Naturalețea cu care scrii e ca o adiere peste inimi. Mi-a plăcut întregul tablou poetic, plin de realism și sensibilitate. Anul trecut eram tristă fiindcă trandafirul meu preferat s-a uscat nesupraviețuind iernii grele de aici, soțul chiar a vrut să-l scoată să pună altul în locul lui, că strica aspectul restului grădinii, eu nu am vrut, continuând să-l ud ca și cum ar fi viu, un an părea mort, fără speranță, dar iată acum e verde, frumos și abia aștept primii boboci. Uneori moartea este necesară ca viața să revină în forță, iar cu ajutorul naturii învățam că moartea nu este niciodată ceva definitiv, ci mai degrabă un portal pentru o viitoare transformare. | |