| + Dragă Iulia, | Maria Mitea [28.Apr.23 15:31] |
| ai aici cu adevărat un tablou pe pământ alb , ... l-am citit de câteva ori, mi-a picat bine, întradevăr este tablou de alb... singura obs. cuv. ” diferențieri” :) zgârâie urechea, mă duce cu mintea la conferința de ieri, si altă expresie este ” basm la lapte” posibil să fie un taipo, ” mie îmi sună bine ”basm de lapte” pentru mine toate basmele sunt de lapte, :) | |
| = Iulia | Emilian Lican [28.Apr.23 15:38] |
| Nu sunt critic dar cred că versurile sunt puțin împedicate și dacă vei fi de acord cu mine ele ar putea să curga mai bine. 1.nu-îngaimă versus nu-ngaimă. Știu că ar apare doi de ,,n" despărțiți de cratimă dar nu diminuiază cu nimic fonic iar în poezie este permis aproape orice, inclusiv invenții sau inovații într-un lexic mereu în continuă transformare... 2. Virgule care ar trebui să dispară, unele dintre ele chiar obligatoriu. Dau doar un exemplu: ,,Ce îmi veghează osul, la mormânt" Și mai sunt virgule fără rost la alte versuri... 3. Chiar nu înțeleg ultima terțiană cu rimă liberă. Concluzia mea ca și cititor este că aceste versuri mai trebuiesc chițibușărite iar textul poate deveni dacă nu un sonet măcar o poezie foarte frumoasă deoarece per ansamblul ei mie chiar mi-a plăcut! | |
| = Emilian, | Iulia Elize [28.Apr.23 20:41] |
| Câteodată, Emilian, legătura se face fără scoaterea covântului complex, eu practioc această tehnică pentru un plus de estetic, se mai practică, estetic, prin poezia clasică, ca să dea mai ok versul, pe cuvântului lung, principal (fără să fie ciuntit). Prin contrapartidă, la cuvintele scurte, nu este posibil acel lucru, gen cuvinte de legătură, normal, se scoate silaba dinainte în fața liniuței, la toate cuvintele cum le numesc eu scurte, spre deosebire de primul caz, mai sus. ”Și-n” ”și-i” etc. Eu pentru estetică mai las, pe cuvintele lungi, cum spuneam mi-împing, mi-adune - vezi și aici, la mi-adune, de exemplu tot nu se scoate... deși e un cuvânt cu liniuță, e păstrat întreg, deci lucrurile sunt foarte discutabile și merge și tehnica de estetică literar clasică de care ți-am zis, de non-scoatere prin elipsă... În rest, ”Ce îmi veghează osul, la mormânt...” e foarte ok, ”Mă veghează pe mine, la mormânt”, adică când stau în fața mormântului. E un poem mai grav, de fapt, mi-am imaginat senzațiile respective, tactil-senzoriale, cu privire la acea situație. Tactil, corporale și senzoriale. Ultima terțină... e mai rar și mi-e drag, de exemplu am văzut un pește, un grup de pești, care se chinuia să iasă dintr-un lac cu sulf prin el, și a nimerit pe un țărm, a sărit pur și simplu din lac afară, până pe uscat, unde s-a tras sub frunze... E peștele meu preferat, e o imagine dragă pentru mine, pentru că e o dovadă a supraviețuirii în natură (nu mi-ar plăcea niciodată să mănânc acel pește, pentru că îl respect foarte mult)... Chiar mi-am zis, că față de cât de curajos a fost peștele, eu o să mănânc, vreodată, doar alți pești (peștele cu pește se hrănește, așa că e ok chiar dacă sunt vegană, mai mănânc). Sper că te-am lămurit, peștele acela mi-e foarte drag, asta că l-am văzut la tv, din întâmplare, dar nu o să îl uit, pentru că a fost foarte curajos să respire pe uscat și să se tragă sub frunze, ca să supraviețuiască. Cu multă prietenie, Elise. Căci zâna bună nu se înroșește Pe la obraji, o lampă mai vibrează Rostogoli-va basm la lapte, rază Să mai împartă boabe ca un pește. (Era și varianta de mai sus, se referă, în ultimul vers, la maternitatea peștelui - probabil de aici, apar tot felul de chestii interesante.) | |
| = Mulțumesc, Maria!!! | Iulia Elize [28.Apr.23 20:46] |
| Maria, tu tot timpul ai fost lângă mine, fapt pe care îl iubesc foarte mult. Apreciez prietenia noastră literară și legată. Abia aștept volumul de versuri, îl aștept fie că e sub pseudonim, fie sub numele tău real. Aștept să îmi dau cu părerea... Mult drag, mulțumesc pentru steluță, e ”de mălai, pentru mămăligă”, ca în ”Lună de mălai, a lui Mihăiță”, adică mi-e foarte apropiată și dragă. Îți spun asta, pentru că știu că tu de fapt apreciezi lumea veche de la țară, moldovean(ă) fiind. Te simt mereu aproape și în prietenie. Pup. :) | |
| = Observație... Zic și eu... | Iulia Elize [28.Apr.23 20:51] |
| ”Rază să mai împartă boabe ca pe-un pește.” - Ce zici, se vede că raza bate pe pește, Emilian... Se vede?? | |
| = Măcar încearcă. | Iulia Elize [28.Apr.23 20:52] |
| Dar peștele pleacă sub frunze... E șmecher. | |
| = Uitasem să explic... | Iulia Elize [28.Apr.23 20:55] |
| ”Basm la lapte”... basm cu privire la maternitate, e o metaforă (are și legătură cu peștele, dacă vrei... sau cu nevinovăția foarte tânără, a zânei.) | |
| + Un poem meditativ, cu limbaj poetic foarte inovator | Dragoș Vișan [28.Apr.23 21:05] |
| Rochia de ceai, "diferențieri de jurământ", "bhza de argint" tăcută — faine imagini. O ofeliană ipostază ori atitudine, în strofa secundă. Terținele finale sunt limpezi ca apa de izvor: puterea zânei celei "de pază" e mare, "huma albă" poate fi scrisul și încă nescrisul, ce trebuie crescut precum o pâine în cuptor. | |
| = Răspuns... | Iulia Elize [28.Apr.23 21:08] |
| Mulțumesc, Dragoș. Tu mereu ești imposibil de drăguț. :))) | |
| = Iulia, | Emilian Lican [28.Apr.23 21:24] |
| Basm la lapte ca și metaforă pentru maternitate chiar apreciez ca foarte interesantă și o frumoasă metaforă. Pe obrajii ca o lampă boabele de lacrimi se rostogolesc în maternitate-Eu așa văd după precizările citite. Nu văd raza decât ca o proiecție rogvaivă lăsată în urmă de saltul peștelui pentru supravețuire... În fine mă opresc aici totuși și rămân la părerea că mai trebuie finisate virgulele. Una peste alta textul este bun dar sunt sigur că după o pauză de cel puțin o zi o să vezi cu alți ochi ce vreau să spun. Am pățit și eu astfel când nerăbdător de reușita unei compuneri mă grăbeam să postez dar de fapt asta este o greșeală deoarece mai trebuie un pic lăsată la macerat iar cu mintea odihnită revizuirea textului îl transformă spre mult mai bine. Cu prietenie! | |
| = Explicație... | Iulia Elize [28.Apr.23 21:42] |
| Emilian, e un poem, ca și când aș sta în fața unui mormânt de tânără (zâna sunt eu sau altcineva, fără noroc în viață, la modul ideal) zână de lapte ... se spune și ”prunc de lapte”, adică cineva foarte tânăr... desigur sper 80 ani. Peștele e ceva drag pentru mine, tu nu o să înțelegi de ce, e un pește șmecher și foarte zbătător, din balta aia care mereu i-a fost casă, milioane de ani, dar acum e plină cu sulf toxic. Tu nu te gândești, să sară el de pe lac și să ajungă pe țărm, apoi să se tragă sub frunze, la umezeală, ba chiar unii să supraviețuiască, să li se usuce pielea ok. Peștele e totul, dar dacă era un râu, peștele era și mai șmecher și mai norocos, căci o lua în jos, pe albie... Virgulele sunt un defect profesional. | |
| = Sau... Emilian... | Iulia Elize [28.Apr.23 21:47] |
| Sau poate cum am zis ca laptele să aibă legătură... și cu peștele! raza să împartă boabe ca un pește. în maternitate. Ți-am dat citatul mai sus, nu mă mai bate la cap, că-s și eu sirenă de apă, pe lângă pește, sau ce îs, poetă... Cu mult mult drag și în multă glumă. | |
| = Căci poate nu pricepi. | Iulia Elize [28.Apr.23 21:50] |
| basm la lapte... față de nevinovăție, adică, față de prunca tânără. | |
| = Dragă Iulia | Emilian Lican [28.Apr.23 22:19] |
| Socializarea prin poezie este un lucru minunat! Este un exercițiu care trebuie să ne dea încredere în noi dar și în ceilalți cu care împărțim această pasiune... :) | |
| = Observație... | Iulia Elize [28.Apr.23 22:23] |
| Erau de fapt niște pești foarte mici, argintii, de plasă. Săreau ca bezmeticii din lacul curat, infectat cu niște chestii sulfuroase. Lângă era un mal, ușor abrupt și înalt, argilos. Iar ei săreau, de-a bezmeticii, sus, din lacul sulfuros până pe țărm, și unde să scape de sulf, pe țărm, exact, că se descurcă ei... Văd ei ce fac. Ajung după aia pe țărm, exact o ploaie de pești săritori, de prin lac, așa mici și simpatici, apoi dau de razele de soare, văd că o încurcă se trag sub frunze, să nu îi ardă razele, apoi mai văd ei... Filmulețul era pe Discovery, cred, sau pe ceva digi nici nu mai știu, m-a impresionat, pt. că câțiva au supraviețuit, și pentru asta, eu îi apreciez. Păcat că nu era un râu, dar măcar câțiva au învins și au trăit o vreme pe uscat, li s-a uscat pielea, ok, apoi nu mai știu, nu erau alte animale prin zonă pt. că era un loc argilos, sau cam așa ceva, ceva o chestie totuși fără prea multă surpriză... Chiar peștele ăla simpatic și f. curajos, supraviețuitor, sper că nu o să îl mănânc, pentru că eu sunt o vegană cu pește, dar la peștele ăla țin, exact specia aia ”nebună” nu vreau să o mănânc... În general, consumul de carne nu mi se pare ok, dar peștii sunt mâncați, de obicei, de alți pești... La carne, sunt mai optică și mai analitică... Nu cred că interesează de fapt pe nimeni. De fapt, chestia cu mâncatul e parcă în plus. | |