| = și dincolo de | Maria Elena Chindea [21.Apr.23 06:39] |
| cețuri mai înalt mai rotund spiritul ne zâmbește și ne recunoaște sub văluri. | |
| + Cristina-Monica, foarte frumos, alegoric și trist scrii! | Dragoș Vișan [21.Apr.23 07:24] |
| "Cade" capul "omului singur", al străzii, alunecă spre cartea recitită peste mulți ani. Țurțuri topindu-se de tot, picurând "ca inima unui ceas vechi". O strofă întâi ca un tablou al unui mare pictor de secol XVIII ori XIX. Câtă dramă, omul e un evacuat din propria casă, nu-și vede fosta locuință din pricina ceții în a doua strofă. "Funia de lumină" încă rezistă, el ar vrea să evadeze ca o pasăre din această subviețuire, din ternul contingent. Poem și descriptiv, și de-o mare melancolie. Superb. Dar cel mai mult este poem filosofic, de meditație pesimistă, scepticismul eului liric având o tentă de ocrotire a vieții celor neînțeleși, suferinzi. | |
| = e frumos... | dorin cozan [21.Apr.23 09:33] |
| ...omul tau singur pentru ca e singur sau pentru ca, fiind frumos, e singur?! | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [21.Apr.23 15:04] |
| Vă mulțumesc frumos pentru semnele de lectură, Maria, Dragoș și Dorin! | |