| = Contemplare a cerului, porumbeilor, lirism epicizat într-o scurtă proză | Irinel Georgescu [18.Apr.23 09:44] |
| Iată, dacă acest text e foarte aproape de poezia epica, de prozopoem, însă vrea să rămână "proză" prin ceea ce-i al lui trup intrinsec, corp literar lipit de conținut, de ce nu recunosc și alții proza de poezie? Îmi sună ciudat aici: "al suflăriilor ce nu o privesc". E vorba de suflăriile de sticlă, ok, înțeleg. Dar se repetă în enunț pronumele relativ "ce". În rest, corect. Frumos mesaj. | |
| = Părere... | Iulia Elize [18.Apr.23 19:56] |
| Mi-a plăcut, e un fel de stare, prin care omul se apropie de ce e alb și animal înaripat. Această apropiere este mai mult decât naturală, simplă, oricare ar fi țesătura poetică, este dincolo de explicabil, este aproape o epifanie. Când vine vorba de porumbei. Părerea mea foarte subiectivă, atunci când omul se apropie (prea) (foarte) mult, de aceste păsări, e epifanie, aproape, doar un comentariu conex. Aș citi non stop tot felul de texte pe această temă, fac conexiuni (dinspre ele, imaginile) întotdeauna cam de succes și bune ca consecutivitate fotografică... Aș mai trece... | |