Comentariile membrilor:

+ Cu plăcere
Emilian Lican
[15.Apr.23 20:24]
Mă las la coada da... Cometă!

 =  privind prin
Maria Elena Chindea
[15.Apr.23 21:19]
prisma perfecțiunii pe care am fost mandatați s-o reclădim aici, ființa androginală, cred că îi purtăm în noi și pe Fecioară și pe Iisus! Avem oare însă înțelepciunea de-ai conștientiza și-ai reuni???
La mulți ani, Ottilia!

+ furtună sacră
Cristina-Monica Moldoveanu
[15.Apr.23 21:48]
Sărbători de Paști cu bucurie și gând bun! Frumos poem, Ottilia!

+ Sublim
Zavalic Antonia-Luiza
[15.Apr.23 23:04]
S-a pus toată inima aici, iar eu nu pot decât să îngenunchez întru Cuvântul răstignit și înviat.

Hristos a înviat! Sărbători binecuvântate!


 =  Puțin ne mai desparte de
Ottilia Ardeleanu
[15.Apr.23 23:05]
a învia prin Hristos!
Vă mulțumesc pentru apropierea de poezia mea, trup din trupul lui Hristos, sânge din sângele lui curat!
Emilian, Maria, Cristina, binecuvântat vă este cuvântul, în numele Domnului!

 =  Antonia, draga mea,
Ottilia Ardeleanu
[15.Apr.23 23:07]
Hristos fie cu tine, cu noi toți!
Mulțumesc din inimă pentru darul de Paște!

 =  Nu-i bine scris poemul
Irinel Georgescu
[16.Apr.23 00:04]
Nu știu ce e dubla ipostază, "androginală". Dar mie nu mi-a plăcut deloc acest text. Nu este clar în nicio strofă. Claritatea ar putea să primeze, pe drumul Golgotei. Iuda din Iscariot nu mai exista când primea sus pe Golgota cuie Iisus. Așa e redat în orice film, și la Zefireli, și la Mel Gibson. Ultimul vers nu-i adevărat. Sfânta Maria fusese încredințată pe cruce de Fiul Său că nu rămâne fără copil. "Fiule, iată mama ta", îi spusese singurului Apostol viteaz, rămas, Ioan.

 =  Irinel,
Ottilia Ardeleanu
[16.Apr.23 01:10]
îmi pare rău. Aici este propriul film. Mulțumesc.
Te mai aștept.

 =  Adevărat, tragic!
Irinel Georgescu
[16.Apr.23 01:17]
Asta voiam să aflu. Îmi pare sincer rău. Era "altă Golgotă", personală. Laconic poem.

 =  Este
Ottilia Ardeleanu
[16.Apr.23 01:37]
film, imaginație, altfel văzut drumul... Deci, plăsmuire, viziune, ia-o cum vrei.
Este dincolo de realitate, cum nevăzutul, neatinsul, nelămuritul...

 =  Adaug ceva și apoi tac. Sărbătoarea Învierii cu credință, iubire și zel!
Irinel Georgescu
[16.Apr.23 01:56]
Adică încă un pas în viață... încă un cui. Fumezi? Cred că da. Lasă-te de fumat. Asta ar fi o nouă Golgotă. "Noua Golgotă", alt film. Doamne ajută.
Nu trebuie să folosim prea multe hiperbole și prea multă abstractizare în versuri. În poemele mai religioase, după vorba aceea, ce este da da, ce este nu nu — se tinde spre concret. Dacă ducem textul religios, ca Arghezi spre experiențe dureroase și tragice din existență, totuși rămân fixe și limpezi referințele din istoria mântuirii de acum două mii de ani. Simți părăsire din partea lui Dumnezeu? Nu e bine să ne plângem prea mult, dacă avem credință în resurecția umană, în duh și în trup, prin asceza fiecăruia. Mistica presupune salturi în rugi și cunoaștere, călcare reală pe cuie, sângerări numai atunci când rănile ni le simțim deschise. Îmi vine în minte cuvântul "zdrumicate", dar nu știu sigur ce înseamnă. Iuda e peste tot? Și azi? Nu mai sunt oameni c-un destin atât de ingrat.

 =  Fara suparare, chiar dacă e zi maredar textul e fara valoare.
Leonard Ancuta
[16.Apr.23 08:11]
Un cui? Vreau si eu. E ambiguu.
Apoi ireal, ma las in genunchi. Nu te vad, pare fals. Dar sa zicem ca la biserica se intamlla, numai ca nu in poezie.inima a luat o razna? Ai vreo revelatie? Aia cu eli eli e fumata, chiar pare copilaroasa, o scriau copii pe ziduri acum 40 de ani. Fara oftica si suparare, dar poti mai mult

 =  ultimul comentariu
Dolcu Emilia
[16.Apr.23 11:22]
Ultimul comentariu îndeosebi nu mi se pare bine intenţionat. Si argumentele, din partea unui poet avizat, sunt scuzabile doar ca dicteu al acestei rele credinţe.

 =  Christos a înviat!
Ottilia Ardeleanu
[16.Apr.23 17:16]
Nu!Nu fumez, Irinel, dacă asta are vreo importanță pentru cineva. Important este pentru mine.
Versurile vin către mine când vor ele și totdeauna cu simțire, nu le caut eu. Da, nu-mi place logoreea în poezie, e felul meu de a mă exprima, nu pretind nimănui să scrie ca mine. Cu plânsul, ce să zic, așa pare? E interesant cum se văd lucrurile din afară. Și, ca să vezi treabă, apropo de cui, azi am călcat într-unul! adică: fiecare pas un cui!
Este doar de simțire totul, nu numai în această poezie a mea.
Mulțumesc, Irinel.

Leo, da, pot mai mult! Și pot, dar mai ales am să pot! Dar, textul de față nu este în afara valorii, dimpotrivă! Acum, depinde de fiecare cum și ce vede în valoare. Ce înseamnă valoarea pentru el și la ce nivel privește lucrurile. Nu am motive de supărare, fiindcă este doar o opinie. Nimic fals în ceea ce scriu. Totul vine dinăuntru. Și vine când vine, fără sforțări. Sunt scintilații. Despre cui, tocmai ce i-am scris lui Irinel! Ca să vezi cum nimic nu e întâmplător în suflet, în trup, în credință! Oftică!? Aici jignești! Ofticați sunt unii care se cred nemaipomeniți și nu admit comentarii negative sau mai puțin favorabile! Eu sunt om înainte de toate: de profesie, de proveniență, de cultură, de studii, de religie... Cine se dă mare își spune doctor (docent), inginer, profesor... Nu! Suntem oameni (sau nu!) unii în fața celorlalți!
Mulțumesc.

Vă mulțumesc, stimată Emilia Dolcu, deși comentariul îi este adresat lui Leo, dar știu cât sunteți de simțitoare.

Zile pascale cu senin!

 =  Ottilia, zi liniștită și… scrie ce simți. E bine.
Stanica Ilie Viorel
[16.Apr.23 17:48]
am citit poemul de câteva ori.
am tăcut.
mi-am zis că-i de stare- chestiune de moment. observ că sunt foarte importante sărbătorile și reafirmare unor credințe generează “năbădăi”.
năbădăi- adică, inspiră emoțional spre moment.
eu reflectez altfel.

de exemplu ieri a murit o vecină care a suferit drumul către moarte vreo 20 de ani. patimi?
undeva, pe zona asta, discuții atât de grele, încât mă întrebam: - de ce?

recitesc și acum, poemul…

dacă era scris prin august îl priveam altfel. nu din cauza autoarei, a textului în sine, ci a atmosferei.
nu m-am putut desprinde decât tăcând.

îl voi reciti, poate, în august.


 =  Tego,
Ottilia Ardeleanu
[16.Apr.23 17:57]
totdeauna când citim sau scriem, e chestiune de stare. Cel puțin, la mine așa se întâmplă. Așa că, e posibil și uman ca să nu ne placă sau să ne placă extraordinar ce citim la un moment dat. De aceea, consider că oricare opinie venită la un text este rezultatul unei stări și simțiri de moment. Când recitești, aflându-te într-o altă stare, simți textul altcumva. Și tot așa. Așa, încât, am mai spus-o, de ce se supără oamenii între ei? Știm din start că suntem construiți ca unicate! Gândim diferit, trecem prin situații diferite etc.
Mulțumesc!

 =  Tyly
Leonard Ancuta
[17.Apr.23 01:06]
Cum am mai spus. Mu si de ce da fii tu raitacioasa ca du sunt sincer. Eu consider ca ca ai dat greș. Ca trei oameni, pe motiv au considetat altceva, caorgoliultau le da dreptate, ok. Nu sunt rautacios, dar simtul meu poetic imi spune ca aici nu e poezie ddloc. Deloc. Am vazut cand scrii, am spreciat? Dat, cu toats sinceritatea aici e un fals. Ai stat in genunchi?

 =  Btw
Leonard Ancuta
[17.Apr.23 01:10]
Eli eli lama bla bla, era scrod pe facultatea de litere dupa prima mineriada. Il resuscitdzi tu acum, cs e Paște ? Are dteptate un antecomentator, cum o fi in iubie pe 11?

 =  Părere, obs., salut, cu drag...
Iulia Elize
[17.Apr.23 10:48]
Irinel, poemul de sus e foarte frumos și ultima metaforă adevărată, istoric. Pentru că Iisus a fost răstignit și a stat trei zile în moarte, iar Mariei I s-a rupt cămașa de pe ea de durere... Deci ea a fost sub cruce și plângea, văzând că Fiul scump îi moare, pe Cruce. Atât. Durerea ei poate este exprimată de ultimul vers care este plin de tragism și explică durerea Mariei și soarta lui Iisus.


Dar bine că trăim și a treia zi în care EL A ÎNVIAT! Hristos a înviat, la toată lumea...

Felicitări Ottilia pentru a surprinde durerea Mariei și a zilei de vineri, a lui Iisus, spaima ei, dar bine că suntem în Paști și în victoria Vieții.

Irinel, te salut cu drag pe această cale, Paște fericit!!

 =  Leo,
Ottilia Ardeleanu
[17.Apr.23 09:00]
repet, este o părere, părerea ta. Și nu-mi place să răstălmăcesc părerea cuiva. Am înțeles din prima ce zici.
Textul este exact cum a venit!
Nu spun că nu e modificabil/ transformabil/ corijabil..., dar ce vezi sus a fost exact cum a venit. Lasă-l să fie!
O zi plină de inspirație să ne dorim!

 =  Iulia,
Ottilia Ardeleanu
[18.Apr.23 14:23]
mă bucur mult că ai empatizat cu ceea ce am scris mai sus și mulțumesc mult.
Îți doresc în continuare sărbători cu pace și armonie și spor la scris!
Christos a înviat!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !