| + “prinzi întotdeauna răsăritul, vezi și apusul dar ziua nu trece“ | Zavalic Antonia-Luiza [14.Apr.23 08:44] |
| Fericirea de care avem nevoie este total diferită de cea pe care o căutam, de aici sursa noastră de nefericire zilnică (pe care încercăm s-o mascăm cu orice găsim la îndemână). Totuși poetul își îmbrățișează viața așa cum e, cu bune cu rele, uneori cele rele îi devin pâinea cea de toate zilele, inspirație și nebunie. Am învățat să mă bucur din lucruri mici, frumoase și efemere, să nu cer soarelui mai multă lumină sau ploii mai multă apă, când ceva bun vine din plin îmi fac merinde mentală pentru vremuri grele, de lipsuri și îndurări. Cuvintele tale sunt efectiv rupte din tine, dai totul, în fiecare poem. Ai întreaga mea admirație (de când am venit pe agonia, aproape 13 ani, te citesc constant). Practic am crescut cu poemele tale, mulțumesc pentru fiecare cuvânt, sfat, încurajare. După 13 ani de citit Leonard Ancuța, pot spune cu mâna pe inimă că tu nu doar scrii poezie, tu esti poezie în carne și oase. Inima ta e poezie. P.S. Poemul tău mi-a amintit de “The Truman Show”. | |
| = citit | Stanica Ilie Viorel [14.Apr.23 09:34] |
| e o “prelungire” la “explosive”, sau mi se pare? | |
| + nici nu contează dacă te încalți invers, | Maria Mitea [14.Apr.23 15:28] |
| ”că nimic nu mai pare adevărat, ai unghiile mereu tăiate și e mereu hîrtie igienică la baie, dar pentru ce, nici măcar nu ai nevoie de ea ” Leonard Ancuța, izvor de poezie, ”și pare că prinzi mereu același exemplar care te face mîndru,” | |
| = Antomia, e foarte frumos comentariul tau | Leonard Ancuta [14.Apr.23 15:35] |
| și voarte generos, mulțumesc mult pentru aprecierea pe care mi-o arati. Într-adevar, scriu din tot trupul, ma si consum, caut de fiecare data sa spun altceva, chiar daca poate uneori nu-mi iese, eu perseverez. Spuneai de truman show, da, nici nu ma gandisem la el, cand totul se reoeta poate iti vine in cap ziua cartitei, un loc in care amintirile sunt perfecte iar timpul nu trece si nimic rau nu se intampla e raiul dintr-un serial coreean Yonder, in fine mai e o carte a lui Philip K Dick, Timpul dezarticulat, dar poemul meu cauta sa se detaseze de toate astea, e un fet de psihologie inversa la tot ce mi se intampla mie, unde in viata mea totul e pe dos. multumiri maxime, sarbatori fericite! | |
| = Ilie | Leonard Ancuta [14.Apr.23 15:41] |
| eu nu scriu prelungiri la poemele altora, eu scriu prelungiri la ce traiesc eu, comentariul de mai sus, explica in parte de unde vine acest poem. la ultimul vers, ultimul cuvant e durerea, care pare sa fie menirea mea, eu am crezut ca explica in parte ce-i cu poemul. | |
| = Maria Mitea | Leonard Ancuta [14.Apr.23 17:17] |
| multumesc mult pentru apreciere, ma bucur de mica lumina adusa acestui text. sper sa fie receptat de cat mai multa lume si inteles asa cum trebuie. | |