| + Irinel, | Emilian Lican [03.Apr.23 09:52] |
| Recunosc că am stat la pândă să îți dau steluță. Mi-a umplut sufletul de bucurie începutul în forță al textului tău: ,,Luau românii-o frunză de salcâm și cânta codrul" Întreg îndemnul tău de fapt cred că este o bucurie pentru toți românii de pretutindeni! | |
| = Irinel | BogdanGeana [03.Apr.23 10:53] |
| sunt convins să ai remarcat că dacă e să fac vreun comentariu, cu atât mai mult dacă e sa ofer o roșie cu 5 argumentez dintr-o perspectivă personală. Că e hermeneutică, sau doar un paralelism cultural, cu atât mai mult în cazul tău îmi face plăcere să fac acest lucru, pentru că de cele mai multe ori background-ul tău vine în completare. Aici, în poemul tău, eu am tresărit de fiorul șușei, mai mult decât de cel al tradiției din străbuni și al conservării acesteia, păcat că nu ai dublat totul și cu coloana sonoră de la Tezaur Folcloric. Referitor la literatură îmi amintește de un volum de povestiri semnat de Dan Cojocaru, în care este relatată o filmare la Cântarea României, cu un ansamblu folcloric cocoțat pe vârful unui povârniș care trebuie să coboare, spre cameră. Ghinionul face că cineva a avut ideea să pună pe foc o cameră veche de camion, pentru a sugera ”colbul istoriei”, fumul negru, înecăcios tulburând filmarea și inducând câteva fracturi, dintre care una și deschisă. În ceea ce privește markerul meu, personal, îmi amintesc că la o filmare similară de Cântarea României, undeva la Tulcea. o femeie mai în etate, roșie în obraji și care luase ceva tărie la bord, al cărei rol era să sorteze niște crăpceni proaspeți din coșuri de nuiele și să fie filmată în rândul doi, de atâta euforie săruta peștii pe gură și în punea în celalalt coș, până ce a trebuit mascată cu un dansator popular. În concluzie, dacă cu textul tău îmi stârnești atâtea amintiri, eu cred că e numai de bine, și de la roșia cu 5 în sus. Felicitări! | |
| = Prețuire, nu mă așteptam să fie bine primit acest text! | Irinel Georgescu [03.Apr.23 12:25] |
| Emilian și Bogdan, vă mulțumesc amândurora. Invitația mea să ieșim și să petrecem clipe faine este cea de-a ne cunoaște, de-a socializa, de-a forma o comunitate artistică. Am scris acest text chiar în cântec popular și dans. Tare faza cu filmarea, îmi pare rău de incidentul rănirii de la anvelopa dr camion incendiată, savuroasă și amintirea cu femeia ce pupa cămăși în timp ce se filma pe la Tulcea. Și eu am amintiri multe cu festivaluri de muzică populară. Îmi plăcea să fiu spectator la multe. | |
| = sunt | Stanica Ilie Viorel [03.Apr.23 16:26] |
| … din sânge 100% Teleorman, născut și trăit în Hunedoara (22 ani), facultatea (5 ani) București, stabilit din ‘96 în jud.Alba, nași de cununie dobrogeni… și sârba și fecioreasca și geamparale și învârtita ca pe Tîrnava să tot fie de toate dar mi-a placut și muzica disco a anilor ‘80 și mai apoi am prin gustul (ne prezenta Pitiș) muzicii rock a trebuit să mă dau jos din copacul ignorantului (să nu zic prost) ca să aflu apoi ce fain cântă clasicii uite, și asta, face un text reușit:- dezleagă porțile. | |
| = Toate porțile românești să stea deschise, întru cuvânt bun! | Irinel Georgescu [03.Apr.23 16:51] |
| Porțile de Fier, porțile Tapae, porți din Nordul legendar al tuturor românilor — porțile de lemn sculptat ale Maramureșului și Oașului, porțile caselor cu grădini, la sate și orașe. Da, de ce nu? Și porți deschise, de dialog continuu și prietenie pe Poezie.ro! Mulțumesc, SIV! | |
| = Bucuria | Maria Elena Chindea [05.Apr.23 13:22] |
| e smerenia cea mai mare că dăm preț celest verbului „a fi” în și o lumină, materializare a darului, asumare și însumare a vieții în vibrația locului de unde ne extragem puterea precum un Anteu multiplicat”! Bucuria este ingredientul magic ce ne face permeabili tuturor înțelesurilor lumii și totodată cheia fericirii. Am rezonat deplin. | |
| = Părere... | Iulia Elize [08.Jun.23 14:56] |
| Am luat la întâmplare o poezie de-a ta, să îți repet că scrii foarte bine și să scoți volumul ăla, pe care tu nu prea vrei să îl scoți. Dar care deja te cheamă, probabil. Din păcate, nu am timp suficient să mă ocup așa cum ar merita de toate poeziile de pe site, când este timp, din cele 24 de ore care pentru mine, fenomen fizic aparent, dar real, îmi sunt doar 17 (ore), mă bucur, că e timp, când nu mă supăr. O să încerc să fiu totuși mai prezentă. Ce aș fi vrut să zic e să continui să scrii și să scoți cartea aia la care visezi, poate. Mult succes, îți țin pumnii și ne mai vedem pe site... colegial, nu? | |
| = Sunt oricum un pierdut. Bogdan Geană nici nu-mi mai vorbește! | Dragoș Vișan [08.Jun.23 16:03] |
| Ca să dovedesc oricui, cu mult drag, că am rămas același, dar receptarea nu mai este aceeași după "ieșirea mea din petic" și deconspirarea că Irinel Georgescu nu-i decât un biet poetaș, de uitat, de evitat chiar, am mai compus un poem astăzi. Despre maci. Să fie țărână! Oricum Bogdan Geană nu mai bagă niciun text al meu în seamă. Nici nu-mi răspunde la comentariile pe textele sale din aprilie. Sunt mort fără cititori. N-am șanse să-mi fie tipărit ceva, dacă oricum admiratorii lui Irinel Georgescu au pierit. Sunt om dificil. Un nătâng. Azi am scris un poem de același nivel cu acest text "Cântec și joc popular, ca pe la noi, în prier". Misterul Irinelului din textele mele a dispărut. Sunt pierdut. | |