| = împărtășirea | Maria Elena Chindea [29.Mar.23 06:40] |
| din aluatul nimicului duce la o potențială aflare a identității noastre. Frumusețea nu poate veni decât din cunoaștere, chiar împotriva spaimei abisului, pentru binemeritata înălțare. Îmi place frângerea și curgerea revelațiilor tale... | |
| = Mulțumesc, Maria Elena Chindea! | Daniela Luminita Teleoaca [29.Mar.23 19:01] |
| Așa este, cum spuneți! Altfel, un text simplu, venit din altă lume/vreme, aproape un... „intrus”. Gânduri bune, D. | |
| = citit | Stanica Ilie Viorel [29.Mar.23 19:45] |
| să privească straniu pleoapelor grele, căzute aș înlocui scâncetul cu geamăt (corabia e, vizual, bătrână… scâncetul e al bebeilor) vai vouă! este o exclamație,. nu văd legătura cu abținerea filosofului (nu el a exclamat?) de la “era frumoasă…” eu citesc o altă poezie. de fapt, de acolo devine cursiv și întreg un poem | |
| = Foarte bine că ați citit așa! | Daniela Luminita Teleoaca [29.Mar.23 20:37] |
| Lumea o făcuSESĂ (sic!) se privească... „pleoapelor grele, căzute”/ grelei căderi a pleoapelor: cele 2 structuri evocă alt conținut! Eu mă gândeam la... ochiul ăla care, închis pt afară, înlăuntru se tot desface.. (nu știu dvs la ce?!) „aș înlocui scâncetul cu geamăt (corabia e, vizual, bătrână… scâncetul e al bebeilor)”: ceva aflat în pragul extincției se apropie, mai mult sau mai puțin paradoxal, de origini. „vai vouă! este o exclamație,. nu văd legătura cu abținerea filosofului (nu el a exclamat?)”: era un strigăt/anatemă sau cum vreți să-i spuneți... reprimat (doar era... filosof!). Cine știe? Poate o păsuire înțeleaptă, acordarea celei de a 2-a șanse?! (nimic nu este exclus!) „de la “era frumoasă…” eu citesc o altă poezie. de fapt, de acolo devine cursiv și întreg un poem”: NU se poate: constituie un tot. Nu neg însă că pe alocuri sunt / textul e mai puțin accesibil. Mulțumesc pt timpul pierdut, D. | |