| = Fain | Liviu-Ioan Muresan [27.Mar.23 22:16] |
| mi-a plăcut ”pe pielea ta încolțeau solzii mei, pe pielea mea încolțeau solzii tăi”, dar și poemul în sine. Îmi amintește de Nichita, de poema poemelor. Ultima strofă îmi sugerează pășirea în spate, poate orbește. Așa am citit. | |
| + Fain | Irinel Georgescu [27.Mar.23 22:16] |
| E bine? E bine! Melancolie sonorizată subtil. O mare forță de a transmite ceea ce trebuie mărturisit. Vis și meditație. Dezbrăcate ființe prietene. Schimbare de... solzi! Parcă era cuplul mai tânăr, în prima parte a poemului. Pentru că tăieturile în pietre usturau mai mult. Și alte senzații erau amplificate de ineditul descoperirilor. În strofa cu "aleargă, aleargă" ar fi nevoie de încă un cuvințel, două, pe la mijloc. De acord cu textul. E fain! | |
| = Liviu, Irinel | Stanica Ilie Viorel [27.Mar.23 22:29] |
| aleargă,aleargă! îmi spui încotro,încotro? mă întrebi prefer varianta în care se țin de mână și se încurajează Liviu, primesc bucurie interpretarea ta. Mereu atent. (ce aș putea răspunde atunci când un cuvânt, întâmplător, amintește cuiva de Nichita? piele de găină) Mulțumesc. Irinel, ce-aș putea răspunde? Mă simt alintat (uneori, îmi vine să cred că aveți dreptate… glumesc). Mulțumesc. | |
| = ne ridicăm | Maria Elena Chindea [28.Mar.23 02:03] |
| prin cei apropiați cu care împărțim aceeași vocală... alergatul de unul singur nu dă consistență ci mumificare! Iar dedoiul multiplicat, diversificat, este semnătura luminii ce suntem... | |