| = Uimit mă simt, scuze! | Irinel Georgescu [22.Mar.23 18:44] |
| Strofele a doua și a treia au ceva aparte. Oferă receptării o altă perspectivă a comunicării. Nu sentimente, pentru că ele dispar. Altceva se transmite. Și nu intuiesc ce. E un text foarte captivant. Mă seduce tocmai pentru că se sfidează orice așteptare în zare. | |
| = Am văzut răspunsul | Lupoiaca [25.Mar.23 08:45] |
| ...intitulat „Paginilor de zonă crepusculară, mesajul naufragiat n-o să-mi vină!” ...pe pagina domnului Liviu Nanu. Nu mi se pare corect să continuăm acolo. In speța asta cred că se încurajează inițiativa privată și soluția manuală, la îndemâna clientului. Dar de vreme ce mesajul a ajuns la destinatar, nu cred că mai e nevoie să ne pierdem vremea prin arhive. Legat de o întâlnire „face to face”, n-aș vrea să strivesc speranțe, însă în momentul de față acest site nu pare interesat să ofere perspective de "video chat". Keep it real! | |
| = Un răspuns, ceva? | Irinel Georgescu [05.Apr.23 22:05] |
| Mi s-a răspuns și mie la comentariul dat? Nu prea. | |
| = In vino veritas | Lupoiaca [13.Apr.23 07:49] |
| Domnule Irinel Georgescu, Regret întârzierea cu care vă răspund, am călătorit în ultima vreme. Voi compensa cu un mesaj mai lung... ;) De fapt v-am răspuns la comentariu pe data de 23 martie, dar răspunsul nu a apărut decât pe versiunea nouă a site-ului. Am încercat să-l copiez și pe pagina veche, dar nu am reușit, primesc un mesaj de eroare. Motiv pentru care scriu aici, poate totuși accesați dvs. pagina noua... Mărturisesc, am folosit răgazul ăsta, oferit de călătorie, să reflectez... și am dubii referitoare la participarea mea pe acest forum. Unele comentarii nu mi-au fost publicate (catalogate "off topic"). Erau, într-adevăr, ironice. Oare ironia este rezervată doar zeilor? Probabil cenzura asta e menită să-i descurajeze pe cei care nu se înscriu în linia partidului. În esență, nu este ceea ce credeam eu că ar putea fi. Abordarea este elitistă. Cel care trebuie să faciliteze își arogă mai degrabă o misiune de reeducare. Bineînțeles, în spiritul preferințelor proprii, și câteodată cu o aroganță care îmi amintește de atotputernicia funcționarului din spatele ghișeului, de pe vremuri... Este adevărat, am căzut în păcatul de a mă lua la harță cu "autoritatea tutelară" în spețe în care mi s-a părut că merită spus ceva. Am scris și un pamflet urât, la nervi. M-am tăvălit în noroi cu onorabilul editor... Am fost acuzată că aș fi altcineva, amenințată că voi fi redusă la tăcere dacă mai "port" vorbele altcuiva (devenit proscris), etc. În fine, nu mă sperie contrele astea, doar că, după un timp, mă obosesc. Ce pierdere de vreme! Mai ales când doar una din părți are certitudinea că-i apare mesajul. În condițiile astea, despre ce vorbim aici? Despre o pepinieră de obedienți? Și acum scriu cu impresia că pe stâlpul din fața casei stă cocoțat un specialist care se uită pe fereastră la ce scriu, iar dacă nu-i convine, taie curentul... O limitare a dorinței de a mai scrie. Oare-l prind în toane bune?...Voi încasa, ca altele, repetabila metaforă a pianului pe scări? Însă, în toate există și o parte bună. Este la fel de adevărat că am găsit aici și poezie care mi-a plăcut. Nu m-am jenat să o spun, chiar dacă era un stil (sau autor) destinat unui con de umbră... În fine, nici o pierdere, doar o "fană" (cu idoli greșiți) redusă la tăcere... who cares? ...:))) Cu simpatie, P.S. Am vizitat scrierile dvs. și îmi amintesc de o poemă ce dezvăluie un anumit nivel de cunoaștere a vinului spaniol. Cu așa pasiune, sunt convinsă că nu veți fi în criză de inspirație! Voi închina în sănătatea dvs. un pahar de vin (unul din preferatele mele), dintr-un soi considerat dispărut la un moment dat în lumea veche (fiind ucis de filoxeră) dar care a supraviețuit și reapărut ca prin miracol în America de Sud: Carmenère. ¡SALUD! | |
| = îmi place mult acest poem | Dragoș Vișan [20.Apr.23 23:09] |
| Salud! Un comentariu scris categoric de o doamnă! Am oprit și eu un vin spaniol, pentru rudele mele, pentru tată și soră. L-am luat de-o lună din Torrex Costa. Rioja Antaño Tempranillo 2021. Am căutat doamne Lupulescu pe Facebook, să găsesc și un poem la ele. Le-am solicitat prietenia, poate și-or deschide îngăduința prin acceptare, căzând și petale de versuri. Acest poem este minunat. Are trei strofe boeme foarte distincte, c-o trecere înaripată sau osuară prin experiență. Prietenia - Sinceritate contează. Acum spuneți-ne, vă rugăm. Dacă nu sunteți Rudy, aveți o oarecare identitate pe Fb? Glumesc. Eu sunt convins că sunteți femeie. Și poetă. Scrieți și sonete? Ce preferați, prozodia clasică ori verslibrismul mai neoavangardist? | |
| = Îmi pare foarte rău | Zina Lupulescu [21.Apr.23 03:38] |
| ...să vă dezamăgesc, dar nu am cont pe Facebook! M-a întrebat și altcineva. Mă mir și eu cum am supraviețuit, că nu aș fi chiar atât de anacronică... Întrebarea dvs. referitoare la preferințele mele în poezie mă flatează și mă înspăimântă în același timp... pentru că mi-e teamă că am să vă dezamăgesc din nou. Nu am studii în domeniu și o discuție tehnică nu ar duce prea departe. Din puțina experiență pe care o am, înclin spre poezia clasică și prin asta nu înțeleg neapărat formele foarte rigide (deși admir fără rețineri virtuozitatea celor care stăpânesc forme dificile) dar măcar poezia cu rimă. Mi se pare că merge mai bine cu vinul roșu. Și poate știți zicala: vinul roșu e bun pentru femei ...chiar și când îl beau bărbații! ...:))) Mulțumesc pentru galanterie. Sănătate familiei! | |