| = citit | Stanica Ilie Viorel [19.Mar.23 02:22] |
| “îmi sunt călugări…” pare să evite un dezacord care se simte, dar care poate să nu fie înțelegând transformarea ochilor într-un singular (personaj cu rol definit de existența sa) o fi în sensul de “până la călcâi” - mic, nesemnificativ sau “până în călcâi” - emoție care îmi cade în picioare? am căutat și am găsit o semnificație la cele șapte clopote. e de notorietate? pentru cultura mea este mult prea subtil | |
| = Agreabil text | Irinel Georgescu [19.Mar.23 02:24] |
| Astăzi chiar am mâncat o lămâie coaptă, pe Junta, în Andaluzia. Era să-mi cadă, rostogolită, pe cască. De la vreo Dulcinee din vila călare pe vârf de delușor. Acuma intuim și noi de ce sonetul este considerat și pamflet. "Sudalmă" e cuvântul-cheie. Imaginația femeii rănite e mare. | |
| = Răspuns... | Iulia Elize [19.Mar.23 02:25] |
| Este numai un joc poetic, pentru că scriu la un roman mai vechi despre Meșterul Manole și am încercat un joc liric. E un preambul, să îmi vină puterea să mai lucrez și acolo... Suntem de ispravă, dacă ne putem încheia cu bine tot lucrul, așa aș zice eu (uneori). | |
| = Răspuns, în plus... | Iulia Elize [19.Mar.23 02:35] |
| Prin 2016, mi-am propus să scriu două romane, unul despre Balada Miorița și celălalt despre Mănăstirea Argeșului, un roman mioritic am scris deja, a mai rămas cel de-al doilea, e în lucru de foarte mulți ani, mă străduiesc să avansez, cu munca, pe mai departe... Dar mai e, pentru că subiectul e dificil. Îți trebuie amplitudine în imaginație... Desigur, încerc să mă mențin pe o axă posibilă. Desigur, mai am de lucru, dar tema e foarte grea... | |
| = Și | Iulia Elize [19.Mar.23 02:36] |
| Chiar mă chinuiesc să nu o dau în bară cu o temă pretențioasă și de mare finețe, pentru orice autor. | |
| = E și eglogă acest sonet mai neortodox? | Irinel Georgescu [23.Mar.23 22:14] |
| Această bucolică-sonet este și eglogă. Fain dialog pastoral. Și ce s-a întâmplat între cei doi? S-au iubit? | |