| + Maria | Gabriel Nicolae Mihăilă [28.Feb.23 21:57] |
| Acesta e unul din textele care îți caracterizează scriitura. Imagini puternice, ștafetă între strofe, fără piedici. Mai e ceva. Feminitatea, delicatețea și uneori construcțiile ușor naive, dar într-un sens pozitiv, vin și arată că scriitura poate fi, aparent, ușoară. Dacă nu e intenționat, merge corectat "gioceii". Gânduri bune! Mai trec! | |
| + părere | Claudiu Tosa [01.Mar.23 11:47] |
| Subscriu la comentariului de mai sus. Pentru mine e unul din cele mai frumoase poeme pe care le-ai scris până acum pe site. Se simte o amprentă personală puternică, autentică, firească și naturală. Nu am ce să-i reproșez textului. Cu atât mai mult cu cât lirismul simplu nuanțează o stare de fapt, o emoție care reușește să se întindă până la sfărșitul textului. Finalul m-a făcut să mă gândesc atât la o femeie cât și la primăvară propriu-zis. Am citit întâmpltor textul, pentru că am deschis din greșeală site-ul - intenționez să iau o mică pauză pentru că unele lucruri nu mi se par tocmai în regulă. | |
| = Puternic | Dolcu Emilia [01.Mar.23 13:09] |
| Un poem puternic, care te arunca în vârtejul aproape de neînţeles a ceea ce se întâmplă cu tine. Cu noi. Şi virtuozitatea formală e pe măsură. | |
| = * | Ștefan Petrea [01.Mar.23 13:19] |
| Este un poem de mare forţă poetică, poeta se dezbară de nimicuri şi îşi arată adevărata ei faţă lirică... Felicitări! | |
| = Soarta lumii este în filme... | Emilian Lican [01.Mar.23 17:28] |
| Este una ditre poeziile în stilul vără rimă care mă pune pe gănduri... Chiar este poezie frustrarea ce-o citesc în versurile dumneavoastră! Nu o spune Alain Delon, o spune cu stimă,Emilian Oniciuc! | |
| = Gabriel Nicolae | Maria Mitea [02.Mar.23 16:59] |
| Mulțumesc de trecere si stea! Sincer nu m-am așteptat. Inițial poemul a fost numit ”Unde e mama” scris acum un an, pus la atelier. Pe situl nou am găsit toate atelierele mele de care nu mi-a mai păsat să le păstrez. dacă tot am dat peste el am zis, hai să văd ce pot face, am schimbat câte ceva, am scos cuv mama, copii, ( da, o să cor ghioceii :), dar am păstrat ideea, roulul mamei, femeii în trib, societate, lume, care va fi parte dintr-o carte întreagă ... Cum scria Eliade: duși de val uităm simbolurile, semnificația lor, rostul ... dar vine un timp când ne dăm seama că avem nevoie să le scoatem din nou la lumină ... să ne Reamintim rostuirea lumii prin ele, simbolurile ... pentru că în goana după fleacuri prea se compenzează, prea se pierde lumea în iluzia feminizmului și că femeia are nevoie să fie salvată, să fie egală, ... Prea ne-am îndepărtat de la complimentaritatea dintre femeie și bărbat, ... pe când Dumnezeu ia dat femeii tot de ce are nevoie, chiar mai mult ... ca să scape de sentimentul inferiorității, inegalității are nevoie doar să se miște spre înlâuntrul ei, să nu-și mai ocupe vremea cu nimicuri ... Prin atingerea menirii ei se va simți cu adevărat împlinită ... :) Când scrii ” Acesta e unul din textele care îți caracterizează scriitura.” zici f. bine, :) da tre să stau ochi și urechi, ... Cu inspirație și mult spor, Gabriel! MM, | |
| = Claudiu, | Maria Mitea [02.Mar.23 17:08] |
| Mă bucur că ai deschis din greșală situl și ai citit. Mulțumesc mult de stea! Mă bucură, și în acelaș timp mă simt ca un copil pe care mama îl mângâie după ce la certat, :) Da, detașarea ne aduce liniște, claritate în ce am vrea să facem, și ce să let go ... MM, | |
| = Emilian, | Maria Mitea [02.Mar.23 17:19] |
| Mulțumesc de trecere și semn! Nu știu dacă e frustrare, cred că mai degrabă e un șoc la cât de orbi suntem , și cum lumea nu învață din greșelile altor societăți ... niciodată nu am înțeles de ce curentul feminist american s-a luptat într-un fel pentru egalitatea femeii cu bărbatul, dar nu a luptat pentru drepturile mamei în cositate, măcar ca mama să obțină un an de zile de maternitate plptită și păstrarea locului de muncă, În SUA mama are dreptul doar la 3 luni de maternitate, plus multe mame își pierd locul de muncă, sau dacă se știe că sunt însărcinate nu sunt angajate ... să duci la daycare/grădiniță un copilaș de 3 luni e o crimă ... pentru că mama ul nu are timp să creeze bonding cu mama, de aici și bolile societății se nasc, frica de abandonare, diabetul, bolile de inimă, toate bolile cronice și autoimune, care cresc ca ciupercile după ploaie ... scuză, m-am luat cu vorba, dar sunt furioasă pe cocietățile materialiste, capitaliste, și mai furioasă pe societățile din Est care le copie stilul de viață și ideile superficiale ... | |
| = ”erată | Maria Mitea [02.Mar.23 17:21] |
| mama nu are timp să creeze bonding/atașamentul cu copilul , | |
| = vârful ghețerului | Stanica Ilie Viorel [02.Mar.23 17:38] |
| n-aș fi comentat dacă nu citeam comentariile și nu aș fi comentat pentru că au zis ceilalți, mai în măsură, ce-ar fi fost de zis dar, văzând comentariile, pare că n-ai reușit să dezvolți în poem tot ceea ce te-a provocat, tot ce-ai fi spus și, răbufnind, continui, spui până când (așa îmi imaginez) rămâi fără aer (de la revoltă) citit cu plăcere Spor | |