| = ... | Claudiu Tosa [24.Feb.23 11:31] |
| Îmi plac primele 3 versuri, crează o imagine bună, credibilă, însă versul cu numpărul patru pare o alambicare lingivstică marca Ștefan Petrea iar finalul textului e la fel de confuz precum comentariile lui razvan rachieriu. În sensul că nu am înțeles până la urmă cine e cine. Părea că vorbești mereu despre iubită, apoi discursul pare să vizeze pe altcineva care vrea să-ți ajute iubita, potrivit ultimei strofe. Pe urmă pare să fie o contradicție de natură logică între primele 3 strofe, în sensul că-n prima pare că trăiește, în a doua pare c-a murit, în a treia iar că trăiește. Textul are pe alocuri versuri care în realitate nu joacă niciun rol în construcția atmosferei poemului. Îți dau un exemplu: „Ești din Moldova, ai chip ucrainean”. Dacă pui Dobrogea sau Oltenia, sau chip italian sau francez nu schimbă cu nimic ceea ce cititorul reține. Plus că... ce e ăla un chip ucrainean? Sună extrem de facil și în același timp extrem de general. Cum identifici un chip ucrainean? Dar unul românesc? | |
| = război și pace… dar nu se uită | Stanica Ilie Viorel [24.Feb.23 12:00] |
| înțeleg personajul, încă în viață, se adresează cuiva (fostă iubire) cu care, în urmă cu 13 ani (sunt două repere în acest sens: duzina plus un an și 2009) s-a aflat la un pas de legământul căsniciei. o nefericită întâmplare (ce are legătură cu războiul) a dus la moartea persoanei respective. azi, personajul plânge aducerilor aminte, are o altă iubită, care ar putea avea un rol (dezlegat în ultima strofă) ceva place (mie) aș pune “o fragă)”, prima strofă, ultimul vers (am încercat să recit și doar cu un “o” mi-a rezultat) spor! | |
| = Vă mulțumesc! | Irinel Georgescu [25.Feb.23 08:08] |
| Un comentariu prețios pentru mine. Mulțumesc, țin cont. | |