| = nu știu dacă am prins ideea | Stanica Ilie Viorel [18.Feb.23 00:32] |
| poem scris? atunci de ce s-ar goli nuca aruncată-n arătură? nu poate încolți? să guste, să te golească, să te ridice la cer și să te scape în altă arătură? d’aia aștepți ciorile? greu de deslușit. zic așa: mă las vouă, goală de-o clipă, înăuntru, cât să fie liniște, să-mi ascultați tăcerea, apoi oi mai spune. îndeamnă la meditație, ori provoacă | |
| = Ilie, | Maria Mitea [18.Feb.23 04:07] |
| nici eu nu știu dacă ai prins ideea, :) da scris, m-am gândit că se subînțelege, poemul este un produs al scrisului insă de fapt poate fi și nescris, doar recitat ... pot scrie: ” după fiecare poem scris mă golesc ca o nucă” Q:nu poate încolți? A: cum să încolțească dacă e goală :) Mulțumesc de tercere! Maria, | |
| = prefer nuca cu miez:) | Stanica Ilie Viorel [18.Feb.23 04:28] |
| după fiecare poem scris sau citit… nu spui ca o nucă goală, ci “ca o nucă aruncată-n arătură” o nucă are cel puțin trei variante: - să încolțească; - să fie luată de ciori (mâncată de acestea, sau pierdută); - să putrezească în interior. atunci devine goală. metafora prezentată nu este ușor de înțeles. am “vizualizat” cât am putut :) | |
| = normal, | Maria Mitea [18.Feb.23 14:54] |
| cine nu preferă ... :) merge vorba după fiecare poem scris ... (după ce scrii, scrisul e o femeie de servici, face curățenie, după scris are loc golirea interiorului, ne eliberăm ... e bine să simți un gol după ce scrii, E, în golul ăla, dacă-l simți ( e vital să stai cu tine să-l simți) , în golul ăla te vei găsi pe tine ... și tot așa, Conflictul în viață este creat de faptul că mereu fugim de acel gol, nu vrem să-l simțim, evadăm în tot felul de ocupații, activități, acumulăm tot felul de informație numai să nu stăm cu noi înșine ... ) Aparent, sE pare că nu este nimic de înțeles sau a spune prin aceste rânduri, să pătrunzi în sensul poemului, sau chiar pare fără sens dacă compari cu ceia ce știi tu și aștepți de la un poem cu o nucă, o cioară, și arătură ...:) ... dar dacă observi bine, tu deja ai spus ” mie îmi place ca nuca să fie plină” deja, există nevoia de a găsi ceia ce deja știi ... ești atașat de o anumită idee ”a priori”, ” a posteriori”, mintea ta așteaptă tot ”borș” de 7 ori pe săptămână borș, pănâ ia singură devine borș ... :) Avem nevoia de a citi de parcă nu știm nimic, nimic, mintea de e goală ... când suntem atașați de preconcepții, de ce cunoaștem , de ex cum scrii : ”ca o nucă aruncată-n arătură” - să încolțească; ( ei na, și dacă nu încolțește, ce se termină lumea ...:) Scrii: - să fie luată de ciori (mâncată de acestea, sau pierdută); ( aici se crede dacă e luată de ciori nuca trebuie să fie plină, cine îi oferă garanție ciorii că nuca trebuie să fie plină (asta tu proiectez ce-ți place ție), poate fi și goală, SCrii: - să putrezească în interior. atunci devine goală.( ei da, nuca se poate goli în mii de feluri nu doar prin putrezire ...:) E, încearcă să de detașhezi de tot ce știi sau aștepți să știi, să cunoști ... De exemplu, necesitatea de-ați hrăni mintea în fiecare zi doar cu ce este familiar, cu ce este perceput de minte ca fiind regulă, normă, stil, nu te va elibera sau îmbogăți în gândire niciodată, ba dinpotrivă ne blochează și așa ajungem să nu fim capabili să gândim liber, să gândim pentru noi ca noi, iar conflictele interioare vor crește ca balaurii în interior, ne vor orbi, ne vor opri de la A percepe ceva nou, a percepe prospețimea lucrurilor, și milioanele de idei conținute-n obiect ... a vedea multitudinea sensuri, ”Toate triunghiurile au trei laturi, și nu numai 3 laturi ...” o nucă goală nu este neapărat doar o nucă goală, ... ", :) Mulțumesc de trecere, Ilie, și scuzămă că m-am întins la vorbă, O zi cu mult spor! Maria, | |
| = un stol de… cuvinte | Stanica Ilie Viorel [18.Feb.23 20:49] |
| nu este cazul să te scuzi am citit, atent, cele sugerate în comentariul tău este o perspectivă pe care o asumi, argumentat fiecare cu “borșul” său mi-a plăcut cu respect. | |