| = off topic, of course | aquamarine [16.Feb.23 14:02] |
Hello ! imi pare rau sincer rau ca am indraznit sa spun ce cred despre anumite texte. in cazul "omg" , am sesizat ( ce să-i faci, nu te pui cu inteligenta emotionala :)) o anume insinuare a Otiiliei ca as avea un motiv ascuns pt. care m-am oprit sa-i spun ca mie nu mi se pare ca este pe drumul cel bun, modern, asumat si ca de 10 ani de cand am am mai citit textele ei, nu am remarcat nicio evolutie stilistica. nici un goose bumps. i love goose bumps. :)) am revenit in comentarii pt. ca mi s-a parut mai dinamica noua abordare a site-ului. de felul meu, mi-am vazut de treaba mea, nu am prea scris comentarii. si nici nu voi mai scrie :)) Bogdan, esti o persoana deosebita. sincer, am vazut cum incerci ca editor sa mentii o atmosfera placuta pe site. iti urez succes mai departe! si celorlati editori, la fel. ma retrag acum... si ma duc sa-mi vad mai departe de treaba mea. yours, Daniela | |
| = Daniela, fii serioasă | BogdanGeana [16.Feb.23 14:18] |
| Sper că nu vorbești serios. E dreptul tău să comentezi, cum e și al meu și al oricui. Ideile se pot schimba, putem râde, ne putem provoca, îți garantez că vei strânge mai multă informație așa decât stând de-o parte, vorba cântecului. Și da, e dinamic și plin de satisfacții, dacă respecți regulile jocului. (Vei înțelege ce vreau să spun cu puțină răbdare.) Ne contrăm și învățăm unii de la alții. În sensul ăsta ai putea să mă contrazici pe text, ce zici? | |
| = Mea culpa | BogdanGeana [16.Feb.23 14:33] |
| În primul rând mea culpa că nu văzui textul. După care să mă explic de ce roșia în 5. Pentru că e superb, pentru că e tot un text despre moarte, dar în altă cheie, mult mai metaforică, mult mai vizuală, ca o călătorie mortală pe Amazon, o reecranizare a lui Deliverance, bijuteria despre supraviețuire a lui Peckinpah. Și este la fel de poezie ca la Ottilia. Numai că la tine se moare mai mult decât lent, sub ochii noștri, ca în Gerald's Game. E tot un viol, dar la tine e psihic. Dacă moartea de la Ottilia îmi amintește de simbolistica lui Bergmann la tine e Brad Pitt. Te violează la cap, dar e Pitt, parcă se shimbă foaia, nu crezi. În concluzie, îmi cer scuze că nu am văzut și acest poem, la timp, și că am întârziat să dau acum patru zile cu roșia în 5. | |
| = sincer, | Ottilia Ardeleanu [16.Feb.23 14:43] |
| nu-mi place să se vorbească prin dos, Daniela, puteai spune ce nu-ți (mai) place direct sub textul meu atât de urât, fără să-l recitești, desigur. nu insinuez, am spus exact ce simt. iar dacă ție nu ți s-a făcut piele de găină la vreun text de-al meu pe o perioadă așa de îndelungată este pentru că ești total diferită și nu vreau să spun mai departe ca să nu cumva să pară că jignesc! eu chiar nu sunt astfel! te rog să comentezi, eu nu am de gând să amendez pe nimeni pentru ceea ce simte, atâta vreme cât nu ne dăm grozavi. eu cred altceva. agonia a fost și rămâne o școală a poeziei din care fiecare am învățat ceva. despre evoluția mea s-au mai spus niște păreri, cred însă că sunt capabilă să-mi dau seama dacă da, dacă ba, pentru că sincer, în afară de câțiva poeți de pe acest site, și ei se știu, nimeni nu m-a sfătuit de cum să abordez, ce nu trebuie să scriu... am muncit singură și sunt singura care își cunoaște evoluția. și da, am evoluat! mult! aș vrea să înțelegi, Daniela, că nu vreau să te deranjez cu nimic. să ne citim cu bine! desigur, dacă dorești. | |
| = game | aquamarine [17.Feb.23 02:13] |
| Bine , Bogdan sa vedem the rules of the game :)). Peace! | |
| = psycho ? :) | aquamarine [17.Feb.23 02:20] |
| Multumesc, Bogdan pentru acest fain comment. tu faci multa poezie si referinte in comentarii. imi place mult. si un pic de psihanaliza, da :)) devine clar pentru mine ca esti un erudit si un pasionat de filme. Si bineinteles. i just adore Brad Pitt. dar nu stiu exact ce conexiune s-a declansat in mintea ta intre text si Brad. THX, din nou . yours, daniela | |
| + Los poetas | Zavalic Antonia-Luiza [20.Feb.23 01:34] |
| “Los poetas, como los ciegos, pueden ver en la oscuridad” Jorge Luis Borges Iar tot acest întuneric devine cumva luminos, teama dispare, singura scăpare din realitatea căptușită în vis e acolo, o ușă spre alte lumi, iar dincolo de ea, mister infinit. Mi-a plăcut enorm acest labirint poetic, cumva m-a readus în cel mai frumos timp al vieții mele (al anilor de facultate), eram puțin “dark and twisted” (așa îmi spunea o prietenă) și poezia venea în valuri, tot atunci am descoperit Agonia ca o Narine în care puteam evada oricând trecând printr-un dulap imaginar. Și da, mereu singurătatea mi-a fost cel mai bun prieten. Cu drag, Antonia | |
| = Antonia | aquamarine [22.Feb.23 04:07] |
| Ești o poetă foarte sensibila si iti multumesc pentru feedback ! Mă bucur că te-ai regasit in starea de tensiune pe care am incercat s-o cresc gradual in acest poem. toti trecem prin ea. it's called life " tot cu drag, Daniela | |