| = Trecere | Florin Rădulescu-Rudy [09.Feb.23 15:32] |
| Mi-a placut "când mă mișc aerul sare nervos din locul său și se vântură în jur". Plus finalul. Unul direct, exploziv, ca un cap in gura. Exact stilul meu. Nice. Kiss your hands, Rudy | |
| = Sunete care nu se aud | Cristina-Monica Moldoveanu [09.Feb.23 15:41] |
| Și mie îmi place mult, dar nu prea înțeleg finalul. E misterios - fie ești adulmecată, fie adulmeci, fie singurătatea te înfrânge și pune botul supărată pe labe. Aerul chiar asta este. Ar mai fi și muzica. | |
| = dragă Tyly, | Ștefan Petrea [09.Feb.23 15:47] |
| ai aici un poem superb, puţin vulgar în final deşi prin el spui totul... Am citit cu deosebită plăcere! | |
| = Strong | BogdanGeana [09.Feb.23 16:43] |
| E ceva pervers aici, ca o capcană. Și vorba lui Rudy, când era să zic ”am mai citit”, fleoșc, capul în gură. Nu mi se pare vulgar, cum zicea Ștefan, ci anacronic, subit, de infarct. Poate nepotrivit, dar provoacă. Pe mine sigur! Roșia în cinci. | |
| + Da | Liviu-Ioan Muresan [09.Feb.23 16:55] |
| Ultimul vers e chiar soluția problemei :) Trebuie citit cu atenție poemul, are înțelesuri subtile. | |
| = Vă mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [09.Feb.23 19:44] |
| dragi poeți! Rudy, Cristina, Ștefan, Bogdan, Liviu, onorată! Mă bucură mult reacțiile, n-am să spun aici ce cuvinte m-au flatat, că știți mai bine voi :) Mulțumesc din suflet pentru cele două steluțe. Roșu și Galben fac o pereche strașnică! | |
| = Ottlia, rugaminte... | Florin Rădulescu-Rudy [09.Feb.23 19:58] |
| Am o rugaminte mare:spune-mi antipoet, bisnitar, bruta, animal, cum vrei tu, nu ma supar, dar nu poet,sunt prea multi natangi care chiar se cred poeti si nu vreau sa fac parte din turma lor. Multam anticipat. Kiss your hands Rudy | |
| = Scuze, pentru Rudy | Liviu-Ioan Muresan [09.Feb.23 20:11] |
| Românul s-a născut poet. Poate nătîng :) Dar nu rudimentar. | |
| = Om de | Ottilia Ardeleanu [09.Feb.23 20:12] |
| cuvinte! Înțeles! | |
| + Impresie | Dolcu Emilia [10.Feb.23 10:25] |
| Da, finalul e puternic, chiar brutal. Nu mai puţin însă decât « singurătatea ». Si apoi ce putea face şi aceasta în faţa unui rival atât de graţios şi empatic cum e aerul . Imi place. Acel ceva care trece de cuvinte îşi face întotdeauna simţită prezenţa în poemele tale. | |
| = Stimată Emilia Dolcu, | Ottilia Ardeleanu [10.Feb.23 12:29] |
| mă bucură și onorează comentariul dumneavoastră, mă bucură empatia. Vă mulțumesc nespus. | |
| = ... | Dolcu Emilia [10.Feb.23 13:55] |
| Am vrut să spun : Nu mai mult însă decât « singurătatea » | |