| = Între lumi | George Pașa [05.Feb.23 17:27] |
| Uneori, mai ales în momentele de cumpănă, scriem ca și cum ar fi ultimul text pe care-l lăsăm în urmă. Despre sfârșit s-a tot scris și ați tot scris, însă aici totul este marcat de emoția întrezăririi a ceea ce ar fi dincolo de... Aș semnala doar două cuvinte-cheie: „poarta”, care desparte „un aici” de ”un dincolo”, și „ceasul”, măsură a destrămării. Vă doresc însănătoșire grabnică, având convingerea că veți mai scrie, iar firul nu se va întrerupe aici! | |
| + Speranță și bucurie, mereu, în această lume fadă... | Iulia Elize [06.Feb.23 11:05] |
| Probabil, unele spaime se înlocuiesc cu un fel de dragoste de viață, părerea mea că aici este singurul răspuns și leac. În mod real. Dacă e bucurie în suflet, autentică, atunci desigur că toate iau un curs ascendent și pozitiv... Vă citesc cu mare drag, mă bucur că ați revenit și vă sfătuiesc să ieșiți pe la zăpadă să vedeți oamenii de zăpadă, copiii îi fac, așa aș face și eu, până nu trece iarna. Singura soluție împotriva spaimelor vieții este găsirea de bucurie autentică și lumină reală, ceea ce sunt sigură și la dvs. sunt mulți și dragi muguri. M-am bucurat să îmi exprim păreri, pe un text care îndeamnă înspre a sfătui oamenii cum să renască, din sine, să fie puternici și fericiți, mereu, mereu, și să depășească orice bariere ale imposiblului. Las steluță de încurajare și întru bucurie, pată de normalitate ale senzațiilor reale ale vieții.... Mai trec, să mai scrieți! Vă așteptăm, cu drag! În oaze de bine!! Cu profund respect!! | |
| = Cred, știu | Iulia Elize [06.Feb.23 11:08] |
| Poate, în orice poem, este o mergere înainte... în puful de zăpadă și pe lângă copii. Să ieșim mai ades. | |
| = Lumina dinspre capăt... | Teodor Dume [09.Feb.23 14:03] |
| George Pașa, Iulia Elize Vă mulțumesc frumos! Ieri elaborasem un conentariu în detaliu dar nu l-a salvat serverul Mă bucur că îmi sunteți alături ca de obicei! | |