| = Gabriel Nicolae Mihăilă | Maria Mitea [05.Jan.23 15:14] |
| ai clădit acest poem cu mare grijă, și delicatețe, grija tatei dar și a partenerului care e tată, pentru că și mama e mamă deja ... aș putea scrie multe dar nu vreau să stric magia somnului ... cine a adormit vreodată pe brațe un copilaș cunoaște sentimentul brațului amorțit ... Stele multe pentru cum ai adus acea stare în inima cititorului ... | |
| + dragostea ne copleșește, uneori | Claudia Minela Petre [07.Jan.23 13:06] |
| Apreciez simbolistica dragostei care poate avea multe sensuri, în funcție de viziunea cititorului. Începând de la inocență, continuând cu pericolul existențial care pândește punctele vulnerabile, dragostea reprezintă împlinire, teamă, putere, vis, utopie, infinitul. Până la urmă ea este devotament și iubire față de pruncuțul tău; sau poate simboliza etapele vieții: copilăria și inocența, adolescența și capcanele ei, împlinirea și maturitatea, sensul vieții lângă somnul nevinovat al propriului copil, protecția paternă. Oricare variantă se dovedește a fi creație divină, esență și putere de a dărui și a primi necondiționat. | |
| = Maria, Claudia | Gabriel Nicolae Mihăilă [08.Jan.23 10:16] |
| Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase! La mulți ani! Să fie bine și frumos! | |
| = părere | Claudiu Tosa [05.Mar.23 00:34] |
| E clar poezie, din punctul meu de vedere, nu personale. Și e în definitiv genul de text asupra căruia nu te poți apleca pe bucăți, ci trebuie să îl privești dintr-o perspectivă generală, totală, cu atât mai mult cu cât nivelul simplismului în materie de imagini scade abrupt în ultima strofă, doar pentru a arăta și mai tare cât de mult se poate spune în foarte puțin. Într-un fel sau altul dragostea e cel mai frumos dar pe care îl poți primi de Crăciun. Poate sună pueril dar în contextul textului de mai sus lucrul ăsta mi se pare transmis foarte frumos, în special prin impactul vizual al imaginii din final. | |
| + ... | Claudiu Tosa [05.Mar.23 00:37] |
| Uitasem steaua. | |
| = Claudiu Tosa | Gabriel Nicolae Mihăilă [05.Mar.23 18:57] |
| Mulțumesc din nou pentru semn. Finalul a venit exact așa cum e scris. Artemis dormea pe mâna mea, iar eu voiam să termin textul. Am reușit să termin textul și nici nu am trezit-o, așa că imaginea a rămas aici. :)) | |
| + povestea e adevărată, | Ottilia Ardeleanu [05.Mar.23 19:03] |
| plină de iubire când e vorba de inocența unui copil. prin simpla atingere totul devine ireal. scrii foarte delicat privind copila ta, iată cum se poate scrie poezie. atenție la: nu se mișcă_că să nu te trezească! | |
| = Ottilia Ardeleanu | Gabriel Nicolae Mihăilă [05.Mar.23 19:13] |
| Mulțumesc frumos pentru semn și pentru faptul că ai sesizat ceva ce eu am omis. Mi-a scăpat acolo. Am modificat. Gânduri bune! | |