| + Dragă redacție, nu știu ce se întâmplă | Ottilia Ardeleanu [26.Dec.22 13:45] |
| scrisesem un coment la această poezie, dar văd că a dispărut. Am să reiau ideile. Despre ghiavoliță m-am amuzat și m-am bucurat în același timp fiindcă m-a trimis în copilărie, cu incurile ei, cu farmecul și ghidușiile ei. Copilăria este un univers al curiozităților, al cunoașterii, al descoperirii și al jocului, iar tu ai reușit, cursiv și plăcut, să mă întorci în timp, în lumea satului de odinioară, care se depărtează ușor-ușor, devenind amintire. Frumos! | |
| = Întotdeauna există o poveste! | enea gela [26.Dec.22 13:53] |
| Mulțumesc, Otti! Mă bucur că rezonăm! Timpul, în curgerea lui, e ireversibil, dar anumite scene, oricât ne-am impune, rămân! | |
| + când vă era sufletul creastă ninsă/ relief necălcat de pași, | Maria Mitea [29.Apr.23 20:41] |
| ” să-mi spuneți de-a ce vă jucați atunci” - eu, de ex. mă ascundeam după o cotruță, visam, atâta, aia era joaca, norocul meu, cotruța era mai mereu caldă și uneori mai era și pisica după cu tot felul de hăinițe de-a noastre de copchii mulți, așa făceam noi curățenia, repede fâșca, fâșca, oricum mama ne lăuda,:) ”eu primisem de la târg un șarpe din cauciuc avea și solzi părea atât de real m-a ajutat să-mi exersez curajul trăgându-l de limba despicată” - este nemaipomenită metafora asta, atâtea îmi apar în cap,ai aici spontanietate dar și ingeniozitate de neimaginat. și adevăr, emoție ... ce mai, Enea, ai scris cu mare Măiestrie, ca de altfel cum toate poemele tale se nasc dintr-un spațiu autentic, sensibil pănâ la Dumnezeu, și dur, poezia ta e ca un dance, tango, vals, și toate celelalte mișcări când le vin rândul ... :) | |
| = Cum ai legat șarpele? | Emilian Lican [29.Apr.23 20:46] |
| Într-o limbă nedespicată? | |