| = doamna Sorescu, | Ștefan Petrea [30.Nov.22 11:56] |
| într-o atmosferă de ludic cu viaţa reuşiţi să redaţi imagini inconfundabile luându-vă de mână cu poezia, pe alocuri apare prozaicul dar fără să strice liricul ci să-l adâncească... Sincere felicitări! | |
| + tonitrum | dorin cozan [01.Dec.22 07:10] |
| animale mici, câmp deschis, bandaj, vibrație. ai scris frumos si o stii. si ai zis bine: poezia nu se formulează in cuvinte. Felicitări! | |
| = ce-ar fi | Carmen Sorescu [01.Dec.22 08:55] |
| Ștefan, da, ultima strofă este explicativă, așa am simțit. Mulțumesc pentru părere. Dorin, tot felul de... ultimul vers era: ce-ar fi să ne luăm de mâna și să nu mai murim niciodată, dar l-am schimbat când am postat :) Mulțumesc pentru stea. | |
| + să hrănim animalele din noi | Nuta Craciun [01.Dec.22 11:03] |
| Poate ne-am plictisi dacă am fi eterni și ne-am cere singuri dreptul la moarte. Dar poemul e frumos, ”fetița aceea” a învățat să scrie fără cuvinte doar cu inima, căci acolo e locul unde se întâmplă multe iar pe foi curge viața ca un tunet, urme clare pentru poeziile care ies din tălpi și merg pe un câmp deschis, la o aruncătura de moarte. Luminez să se vadă de departe. | |
| = re | Carmen Sorescu [02.Dec.22 09:00] |
| Nuta, cine știe cum ar fi gestionat oamenii nemurirea, ce planuri, ce idei, nu m-am gândit la asta niciodată, în poem a apărut de la sine :) Mulțumesc pentru stea. | |