| = Iulia, | Ștefan Petrea [30.Nov.22 09:16] |
| sonetul tă e încâlcit rău, tehnic e bun dar miezul nu transpare... Eu unul n-am înţeles nimic... | |
| = Răspuns... | Iulia Elize [30.Nov.22 19:03] |
| Nu e încâlcit, sontetul, Ștefane, cum să fie... Îl mai descâlcesc, live, îl fac ”paparadă”??? E un sonet de dragoste, de fapt, dar dacă ții... Să mă explic... Ca sfat, ca să înțelegi trebuie să fii cerebral. E foarte descâlcit sonetul, de fapt. Spor și ție, la descâlcitul (continuu). --- Pe pielea înăsprită de-a lucrării, sunt valuri, bat în pântece și-n oase. Te-îndemni, pe sub sprâncene curioase, mari ancore, de-a spartul transformării. Mă vei uita, în marea de grimase, cum un copil se miră, de-a urmării. Să mai culeagă din căpșune, sării, plătind cu lacrimi, ce și-a dat, din case. Doar rațiunea este valu-n lume! Nu dragostea e ”motorișcă”-n sens!(Cu gândul, inerții și-n fin consens, ce te îndeamnă să îmi lași, de nume...) Un singur gând, acum, în contrasens: ”Păstrezi, un flutur, vechile-ți costume?” | |
| = * | Iulia Elize [30.Nov.22 19:05] |
| Dacă suntem mai complicați, eu așa zic, nu înseamnă că nu suntem și cerebrali. Măcar încercăm foarte tare, să fie clar foarte totul, în felul nostru ”neîncâlcit”. | |