| = * | Ștefan Petrea [18.Sep.22 10:44] |
| Da... E tot mai bine... Delirul liric de aici te ademeneşte, te îmbată ca tulburelul ăsta ce tocmai se mijeşte în cană spre buze... Buze, flori, morminte, aşa e aici... Felicitări, ai devenit o poetă de prim rang! | |
| = Legendele Mimozelor, Răcnet Intim, Șpagatul Corazonului | Claudiu Tosa [18.Sep.22 12:21] |
| sunt trei titluri mult mai potrivite față de cel ales. Ar mai merge: Leșin Ludic, Încăpățânare Entuziastă și Timidă, sau, de ce nu, Clopotnița Pasiunii, și nu în ultimul rând, Virilitate Seculară sau chiar Pelinca Iubirii. Dacă nu aș ști de cine este scris textul l-aș putea atribui cu usurință unei persoane pe care ar putea să o cheme Esmeralda, Marie Sol sau Ximena. Nu depășește granița și nici logoreea telenovelelor. Iar repetiția asta obsesivă a lui bărbate, ca să-l citez pe Mircea Badea, imi „provoacă” repugnă. Dacă mai iau în considerare și subtitlul „Actul Sacru” coroborat cu ceea ce încearcă textul să transmită încep să am impresia că am dat peste o Sandra Brown care a aflat că în afară de proză mai există și versuri. Versurile astea Tremur ca o frunză pierdută de vânt Strânge-mă în ramuri ca floarea Renaște sărutul pierdut în ochiul mării sunt pentru mine (personal desigur) atât de kitchoase, încât îmi vine să-l caut pe Patreon pe cel care a inventat Xul la browser și să-i donez ceva de fericire ca a creat opțiunea de închidere a paginii. Literatura de consum care abundă în expresii triviale și care are ca miză în realitate numai trivialitatea și în consecință șocarea cititorului (deși cei care o scriu pretind contrariul) a apărut fix ca răspuns la genul ăsta de texte. | |
| = domnule Tosa, | Ștefan Petrea [18.Sep.22 13:21] |
| sunteţi prea plin de venin ca să vedeţi dincolo de ochelarii dvs de cal... Adicătelea cum *literatură de consum* când aici e poezie în starea ei pură? Cât despre trivialitate, mi-o asum fără pretenţii de a şoca... Sper să nu mă trezesc cu com-ul ăsta la off-topic, pentru că adevăr grăit-am, spun... | |
| = când cineva | emilian valeriu pal [18.Sep.22 14:06] |
| are altă părere decât „telefoanele” dvs de prin offtopicuri, d-le Petrea, când cineva își rupe din timpul său și se apleacă asupra unui text, fără menajamente și rafinamenturi gratuite, asta nu înseamnă că are ochelari de cal. Pt că dacă vă dedați la astfel de caracterizări pot presupune și eu că e rezultatul mustului din primul comentariu. Aici nu e site de socializare sau dezvoltare personală. Și nu cred că trebuie să vă erijați în vajnic arhanghel fără balaur al poeziei pure, când nimeni nu v-a cerut-o. Au fost vremuri în care, pe site-ul ăsta se comenta, nu se dădea like. Și cine avea vână, învăța ceva. Cei care se smiorcăiau că un com strict pe text le-a distrus viața, în două trei zile își strângeau jucăriile și plecau. Deci mai ușor cu mustul pe scări și comentarii la comentarii. PS. Ar trebui să înțelegeți că site-ul ăsta nu e mesageria dvs. N-aș fi luat atitudine dacă n-as fi văzut că "adevăr -am" | |
| = regatul nopții | Cristina-Monica Moldoveanu [18.Sep.22 14:14] |
| Este vorba de portretul unei femei extrem de dure, masculinizate, un fel de femeie soldat sau strungar, în sfârșit o femeie care are meserie de bărbat. Nu văd niciun act sacru, sunt parțial de acord cu domnul Claudiu Tosa, care nu e plin de venin așa cum spune altcineva. Nu am citit Sandra Brown, dar se pare că unele expresii sau cuvinte sunt înmuiate cu parfum prea ieftin și date cu sclipici. Poate că autoarea a vrut să sugereze viața prostituatelor de un anumit tip - ”să fiu curtată”, ”rege-am să te fac”, ”ca o frunză pierdută”, ”sărutul pierdut” (repetiție inutilă) sau aripile fluturi - care nu înțeleg ce poate să fie - poate aripile fluturilor. Alte expresii par scabroase chiar, încercând să descrie cât mai direct fantezii sexuale - cum ar fi atinge-mi urechea cu șoapte, domolește-ți setea între coapse, strecoară-ți mâinile etc. Textul conține nu expresii vulgare, ci un film de imagini vulgar ca întreg și deranjează din punct de vedere estetic - de exemplu ”apele deșertului” și alte asocieri ieftine. Recunosc, nu am mai citit niciodată așa ceva, nici în poeziile Mariei. Nici inventarea cuvântului zvăpaie nu mi se pare o idee bună. Nici multiplele repetări din poezie. | |
| = mă rog, | Ștefan Petrea [18.Sep.22 14:32] |
| dacă aşa se sare *la oaste*, eu unul cedez, depun armele, că n-am chef să transform subsolul textului Mariei într-un teatru de luptă fără nici un sens... Doar că îmi păstrez opinia, Maria a reuşit aici POEZIE... | |
| = Ștefan | Claudiu Tosa [18.Sep.22 15:37] |
| Comentariului meu nu reprezintă altceva decât reflexia fidelă a ceea ce cred despre text și nu despre cel/cea care l-a scris. În al doilea rând, fie nu ai citit intervenția completă, fie nu ai fost atent. Pentru că nu am afirmat că textul ar face parte din literatura de consum, ci, chiar (din păcate) mai rău: am spus că literatura de consum orientată pe trivialități excesive și fără miză reală a apărut ca și contrareacție tocmai la genul ăsta de texte. Probabil nu am nuanțat suficient ce înseamnă „genul acesta de texte”, dar o pot face acum. E un text excesiv de declarativ, bazat pe metafore și imagini extrem de facile care transmit o combinație de suprasensibilitate și melodramă. Cu atât mai mult cu cât s-a mai scris în felul ăsta demult și s-a ajuns la o suprasaturație care nu a mai rezistat și s-a revărsat în conținutul multor dialoguri și coloane sonore din telenovele. Recunosc, am locuit de câteva ori cu câteva persoane telenoveliste și nu mai pot nevedea ce am văzut și nici neauzi ce am auzit. Când citesc „tremur ca o frunză pierdută de vânt”, „atinge-mi urechea cu șoapta-ți” și „renaște sărutul pierdut în ochiul mării” mă aștept să facă parte fie dintr-o ironie, fie să poarte amprenta unei scrieri de liceu, aspirantă în realitate la cu totul alte orizonturi ale profunzimii poetice, care vor veni ele la un moment dat. În încheiere, îți reamintesc că publicăm pe un atelier literar online, unde cuvântul atelier este o aluzie la ideea perfectibilului sau a finisabilului. Și cred că ăsta e și farmecul comunității care acum e mult mai redusă decât în urmă cu câțiva ani - faptul că ești la fel ca ceilalți membri, oricine ai fi și orice ai avea în spate. A existat la un moment dat, ca și contrareacție la aparenta lipsă de calitate a textelor și comentariilor de pe poezie.ro, un alte site, denumit clubliterar, unde în general publicau „consacrații” de la Polirom, Cartea Romanească și alte edituri, împreună cu cei cu care încrucișau sticlele de bere pe la terase și cu gagicile care sperau să-i ajute să-și piardă virginitatea. Poezie.ro încă e activ, clubliterar nu mai există demult. Acolo să fi văzut „venin”, nu ce este aici :) Nu confunda sinceritatea cu răutatea. Numai bine | |
| = domnule Tosa, | Ștefan Petrea [18.Sep.22 16:09] |
| e posibil să fi confundat puţin sinceritatea cu răutatea, însă aţi fost atât de acid, fără sens... | |
| = Vă | Maria Mitea [18.Sep.22 18:03] |
| Mulțumsc din inimă de trecerea pe aici, de timpul oferit. Emilian așa este ” când cineva își rupe din timpul său și se apleacă asupra unui text” nu ne rămâne decât să mulțumim, să fim recunoscători pentru mica atenție (băgare de seamă) aportul adus prin critica făcută, sau laudele exprimate. Aven nevoie de ambele. Nu sunt de acord cu tine când scrii ” nu venim aici să socializăm” Anume dorința de a ne connecta cu alții ne aduce aici și ne face săs crim. Este scopul suprem în poezie da și pe net. Toată lumea se conectează pe net, intră să caute una alta din nevoia de bază, socializarea. La fel vă Mulțumesc pentru critică. E necesară și utilă pentru a vedea ce nu se vede atunci când scrii ca struțul cu capul în nisip. :) Pe de altă parte trebuie să recunosc cred pe undeva este total inutilă din moment ce merge vorba despre creativitate, artă. Depinde cum o primești și ce vrei să faci cu ea. 1. Îi Mulțumesc lui Ștefan pentru Laude! Nu mi-i rușine să spun că lauda lui mă inspiră să scriu un alt poem cu titlul Delirul Liric, ”ce tocmai se mijeşte în cană spre buze..” :) 2. Claudiu, la fel de mult îți Mulțumesc pentru sujestii, critica constructivă. Mi-am dat seama într-o zi că începe să mă intereseze mai mult com tale decât unele poeme scrise. Sincer m-am trezit într-o zi pe site în lipsă de interes față de poezie dar curioasă pentru ce ai mai com. Am să schimb titlul poate cu ”Șpagatul Corazonului” :) sau ”Leșin Ludic” sună bine. De ce nu. Referitor la nume, nu m-ar deranja să mă cheme Esmeralda. :) În copilărie visam la un nume dulce, moale, Esmeralda, Cornelia, Floricica, altceva înafară de Maria. Cu părere de rău nu mi-am permis. Viața era prea dură. Cristina ai sesizat foarte foarte bine, :) în vers este o femeie care are inițiativă, nu așteaptă, cere, Cere ce consideră că i se cuvine, vorbește, se exprimă cu neîndemânarea , da ca ântr-o telenovelă, corect, Da, se exprimă, spune ce simte, ce vrea. Adevărat, se dezleagă ca: ” un fel de femeie soldat sau strungar, în sfârșit o femeie care are meserie de bărbat.” Da, această femeie când se descoperâ în stângăcia ei numai are obstacole/ rstricții ”descrie cât mai direct fantezii sexuale - cum ar fi atinge-mi urechea” , eu aș zice o fantezie erotică, Dar desigur se poate cu ușurință numi și fantezie sexuală. Dragă Cristina, Mulțumesc foarte mult de trecere și critica constructivă). Claudiu, Referitor la repetiția cuvântului Bărbat, m-ai făcut să mă gândesc cum să aduc cuvântul fără să zgârâie urechea bărbatului ( din zilele de azi) . Am scris din perspectiva bărbatului care are mare nevoie să audă cuvântul, Bărbat. Bărbatul este Bărbat, și e mare nevoie să rămână Bărbat (pentru propria balanță masculină și supraviețuirea speciei) indiferent de tentințele/influențele sociale de a feminiza bărbatul; pensat, epilat, îmblânzit ca un câțeluș drăguț, cămășuțe roz, … Impunerea formării unor apucături noi în condițiile când pe de altă parte viața pentru el a devenit monstruoasă, un calvar: Cerințe și pretenții care țin de sfera imaginației femeii occidentale, aplicate în condiții mioritice … unde e nevoie de bărbăție, determinare, risk ... :) Încerc să scot un pic în evidență ( și mă bucură critica aceasta mă face să-mi dau seama că nu prea am reușit) Încerc să aduc în evidență conflictul de interes din interiorul femeii moderne. Domnule ce vrei până la urmă? Vrei un bârbat care să-ți îndeplinească toate cerințele și poftele, să fie Bărbat și în acelaș timp vrei și un bărbat feminizat după placul ei. :) Trăind în așa contradicții sociale ca bărbat nu m-ar miră să văd bărbați leșinați, câzuți pe spate la pronunțarea cuvântului, Bărbat. :) Dacă femeia feminizează bărbatul atunci fără să-și dea seama se trezește ea în rolul de bărbat, (apoi tot tu ea se plânge ”bărbatul numai este cel de altădată” , ”unde sunt bărbații” (asta se întâmplă acuma în societatea de aici. feminismul a șters bărbatul de pe fata pământului, iar noiile generații de fete tinere se întreabă unde sunt bărbații aia care noi îi vedem în filmele vechi, care fac acte de eroism, pentru femei sar în foc, mișcă lumea femeilor … Unde sunt bărbații ăia care nu le e frică să ia o decizie pentru o întîlnire, căsătorie, parteneriat, copii … De aia am și venit cu expreis ”Rege am să te fac ..” adică am să te fac din nou bărbat cu încredere de sine … Am să mă uit peste Versurile astea (să văd ce pot schimba să nu sune ” kitchoase” ” Tremur ca o frunză pierdută de vânt Strânge-mă în ramuri ca floarea Renaște sărutul pierdut în ochiul mării La fel am să scot repetiți ”pierdut” (Mulțumesc Cristina) Ștefan Petrea, Claudiu Tosa, Emilian Valeriu Pal, Cristina-Monica Moldoveanu, Vă Mulțumesc încă odată de trecere, fiece cuvințel scris aici o să mă ajute să găsec ce vreau cu adevărat să exprim (și cum să o fac) în seria asta de poezii: Actul Sacru, care dragii mei cam așa va fi, :) cu din ăstea. Cu siguranță m-ați ajutat să-mi schimb un pic dinamica. :) Mulțumiri!!! | |
| = Adaug, | Cristina-Monica Moldoveanu [18.Sep.22 18:20] |
| Revin, Maria - am evidențiat numai ceea ce nu mi s-a părut bun în poezia ta. Totuși, spre deosebire de alte păreri, mie mi-a plăcut (numai) repetiția Bărbate, Bărbate - care evident face aluzie la Meșterul Manole. Totuși, mi se pare neplăcută această resemnare a femeii în fața Bărbatului, această oarecare înjosire a ei, menținere a ei numai în rolul tradițional, deși pare masculinizată - adică atitudinea nu mi-a plăcut, parcă lumea ei e zidită, îngropată cumva într-un os sacru... Adaug, e doar o părere, ceea ce mi-a inspirat mie poezia ta. | |
| = * | Ștefan Petrea [20.Sep.22 03:42] |
| Până la urmă s-au mai aşezat lucrurile... Mă bucur... | |