| = poveste | Cristina-Monica Moldoveanu [29.Jun.22 22:09] |
| Un poem greu, cu multă încărcătură verbală și adjectivală, în dauna substantivului - care apare ca un adjuvant, ca un apendice timid. Este o poveste despre eterna confuzie existențială privitoare la opțiunea dintre a fi și a face. În ciuda faptului că îl critic oarecum, recunosc că e un torent puternic de emoții și oglindiri prin fapte și obiecte, și este mult mai simplu să critici decât să creezi un astfel de poem de atmosferă, ca o scenă de pictură de gen, dar cu multă mobilitate și pierdere a sinelui în ansamblu. | |
| = deși | Ottilia Ardeleanu [30.Jun.22 15:47] |
| te citesc, Maria, de la începuturi, nu las mereu semn. îmi place perseverența ta, dar, trebuie să-ți spun că într-un poem nu cantitatea, ci calitatea contează. de altfel, cred că ți-am mai spus. narativul ăsta obsesiv la tine nu duce neapărat la poezie. poate ar trebui să încerci explicațiile, detaliile în proză. părerea mea este că în poezie trebuie să fii mai subtilă, să lași un pic cititorul să mediteze, să nu îi spui chiar totul. și uite, tinzi să dai în manele, ca aici: ... via lui tata. draga mea, îți urez succes! | |
| = Cristina, Ottilia, | Maria Mitea [02.Jul.22 09:09] |
| mulțumesc mult de trecere și obiectivitatea adusă, apreciaez critica la fel de mult ca și lauda pentru că ambele mă ajută, :) după ce am citit com m-ați făcut să-mi dau seama că tre să modific poemul, pot scoate începutul și partea cu ”via lui tata” :) Cristina, reveritor la adj. da ai dreptate, întenția a fost ca înșiruirea de adj. să inducă o anume stare: că altceva se ascunde, întâmplă în spatele acelor cuvinte, dacă nu am reușit este mereu loc de îmbunătățiri, o să modific una alta, ”eterna confuzie existențială privitoare la opțiunea dintre a fi și a face.” da, despre asta vreau să scriu în Omul și Viața, despre real, inevitabil, despre mici revelații: acțiunea exterioară, forțele interioare, spațiu de rezonanță, ecoul, răspunsul, idee este că nu vreau să creez nimic, să adaug, refuz conștient să inventez metafore, să ”follow some rules” dacă percep realitatea prin imagini metaforice atunci scriu așa cum totul este parte din ” aici și acum” , nu vreau să apelez la cunoaștere, dinpotrivă percep cunoașterea ca un obstacol în calea percepției primare care este de fapt mijlocul principal de cunoaștere, refuz să mă identific, atașez de idei, stiluri considerândule o piatră în calea cunoașterii de sine, Intenția este să mă detașez de tendițe cultivate, fie constient sau inconștien, și să mă apropii cât mai mult de experiența directă cu spațiul, timpul,oamenii, nu știui cât voi reuși, da încercarea vină n-are, :) Ottilia, ai mare dreptate când scrii ”nu cantitatea contează ...” :) da, mă lupt și eu cu obsesia asta … este adevărat mă îndepărtează de poezie, … deși îmi place să bântui, să fiu liberă de tot și toate, până și de poezie, mă pot lipsi de ea în orice clipă, cum mă lepăd și de altele, dar simt că a venit timpul să mă clarific ce vreau să scriu, cum să folosec forma, expresia, dacă vreau să fac ceva temeinic, … da, mai făcut să-mi pun întrebarea de care fug: încotro vreau s-o apiuc în ale scrisului, mai vreau să scriu, , ce vreau de fapt să scriu? Mari Mulțumiri! Vă cuprind cu mult drag și respect! Maria, | |
| = Maria, | Victor Țarină [03.Jul.22 12:08] |
| E ca o cascada poemul tau. Am urmarit doar curgerea si mi s-a parut ok. Citind poeziile tale totul e sa te lasi dus de curent. | |
| = Victor Tarina | Maria Mitea [05.Jul.22 18:39] |
| Multumesc mult de trecere! Ma bucura mult cuvantul tau ! Era mai simplu de actionat pana sa lasi com, acuma iar m-am pus pe ganduri, :) Sa fie cu bine si sanatate! Ne citim! Cu mult drag! maria | |