| = si de ce nu | Maria Mitea [09.Apr.22 13:39] |
| asta-i bună: ” eu mi-am dorit întotdeauna o femeie să rămînă însărcinată cu un vers al meu.” însă fanalul (intenționat) l-ai sucit/stârnit până la patologic ... mi-a plăcut ... | |
| + Semn de lectura | Victor Țarină [09.Apr.22 15:57] |
| Cutremurător finalul! Am cunoscut un asfel de caz acum vreo treizeci de ani.O poezie simplă și intreagă despre altruism, pt că nu e acea dragoste care suportă mai degrabă moartea decât despărțirea.Metafora supremă a poeziei este cea remarcată si de Maria:Eu mi-am dorit întotdeauna o femeie să rămână însărcinată cu un vers al meu. Las o stea ca să nu treacă neobservat textul. | |
| = De fapt, | Daniela Luminita Teleoaca [11.Apr.22 15:10] |
| „metafora mataforelor” este concentartă în imaginea asta „gravidă și castă”, doar la prima vedere o contradicție în adaos: da, poezia poate conține un duh sfânt aparte! Cred că din aceeași perspectivă se cuvine a fi receptată inclusiv imaginea din final, atât de scabroasă la o primă vedere (eu nu am întâlnit în realitate ceva de genul, în schimb am văzut o secvență într-un film: recunosc, m-a îngrețoșat: acolo, mama voia să-și ajute băiatul să iubească... femeia (nu un... alt băiat!), în sfârșit și acolo tot despre singurătate vorba era etc. etc. Ei, dar, dacă virginitatea se păstrează (sic!), asta implică un cu totul alt tip de iubire, nu din aia carnală, deci mama este absolvită, atâta vreme cât. Scrisesem și eu la un moment dat: Dumnezeu face dragoste (dar mi-au cenzurat titlul la editură și a trebuit să pun altul, destul de anost) | |