| = despre | Ștefan Petrea [05.Apr.22 09:21] |
| Aritmie în versul al cincilea, plus că iar utilizezi patru rime în catrene... În rest, un text reușit, prozodic și ideatic... Te aștept nu tot cu "pseudosonete", că ai sămânță bună în glie grasă... | |
| = Re, | Iulia Elize [05.Apr.22 13:24] |
| Da, am corectat, era foarte discutabil acolo, dar oricum am corectat, mulțumesc. În primul rând mulțumesc pentru cuvintele tale de laudă. Apoi, Eu scriu sonete numai de anul trecut, am început să scriu și sonet italian, de fapt, cu asta mă și ocup. De o vreme, de când scriu și sonet, îmi dau seama că mai evoluez și spre rigoare (necesară, dacă vrei să fii, cu totul, în tipar). Dar nici pe cele netipicare, nu pot să nu le iau în seamă și mi le asum scriitoricește. Ca exerciții de tip sonet, neitalienești după normă. În fond, de ce să se scrie numai în stilul sonetist italian, când stilul englezesc de pildă este unul mai permisiv... Nici chiar Shakespeare nu a lucrat cu strofe gemene, dpdv al rimei. Deși e vorba de sonetul englezesc. Am adunat peste 80 de sonete într-un stil mai larg, mai permisiv, pe care mi le asum în această formă. Am și din cele ”italienești”, dar cu privire la cele netipicare eu de obicei nu îmi arunc munca la ”trash”... Dar acum scriu sonet italian, adică rețetat, poate o să pun și pe site, cândva... Mulțumesc mult pentru trecere! Chiar cred că vreau să le utilizez și pe cele netipicare... În rest, da, sonet tipicar, da... Spor mult la scris!!!! :) ! | |
| = Unde ești? | ioan peia [08.Apr.22 06:35] |
| Stângăcie jenantă în compunere, forțări de limbaj, șchiopătări de ritm, rime căutate, idei confuze, încercare minoră de începător. „Vorbesc pereții imperfecte unde Și focul tace, până și-a lua parte.” Ce sunt astea? Versuri în limba spargă? „Căci, primăverile, toate,-așteaptă goarne”... or fi trâmbițele Ierihonului, pesemne! Unde ești editoare, specialist în ateliere, că am văzut că te pricepi? | |
| = Re, Ioan Peia | Iulia Elize [08.Apr.22 08:14] |
| Domnule Peia, degeaba vă inflamați, pentru că eu știu că exact cu această atitudine nu rezolvați nimic, numai văd că stropșiți și judecați aritmii fără dovezi. Ritmul e bun, cum să nu fie bun, vă rog să îmi semnalați vreo aritmie. Nu puteți, pentru că nu este, în text. Nu e nicio forțare, se referă la o undă părelnică (Pare că vorbește întreaga cameră, că spun ceva pereții... este simbolic. - Este și expresia - vorbesc cu pereții - desigur simbolică.) Focul este o metaforă a vivacității, vezi văpaia - semnificații - patimi. Pe care le aveți și dumneavoastră, văd. Primăvara asta aduce - zvon de înnoire, de acolo goarna, goarnele. Mai învățați și dumneavoastră să scrieți clasică. Dar nu mai stropșiți. Am citit și eu poezia dumneoastră, de pe site. Ultima. Probabil dumneavoastră aveți lacune în ceea ce privește metrul clasic. Dacă am timp, o să comentez, poate mai târziu... Mai bine ați da niște exemple valide, când acuzați, nu numai să generalizați pe niște deficiențe imaginare. Spor, mult, să aveți! Și mai multă diligență în analiză, v-aș ruga, și cu tot respectul! | |
| = În completare... | Iulia Elize [08.Apr.22 08:22] |
| Întotdeauna, simplitatea cred că derutează... Uneori, noi, oamenii suntem mai ampli, dar putem scrie și simplu... Acesta este sonetul, este o poezie foarte simplă, din numai câteva versuri și din păcate suntem limitați de o măsură de 10 sau de 11 silabe... Data viitoare, poate o să postez și poezii complexe. Poate sonetul este ceva mult prea simplu, ca să permită ”întindere prea evidentă lirică”... Dar sunt forțată de structură ca să mă conformez, acestui stil. | |