| = Ingerii se manifesta in copii | razvan rachieriu [13.Jan.22 08:32] |
| “Ȋngerii” sunt activi şi se manifestă cu predilecție în copii, având în comun candoarea, ingenuitatea, nevinovăția şi genuinul şi din nefericire adulții nu au înclinație înspre îngeri, fiindcă matricea şi structura lor existențiale nu-şi pot însuşi puritățile ce sunt caracteristicile îngerilor. | |
| = Mulțumesc! | Minculescu Florin Dragos [14.Jan.22 06:19] |
| Poate de aceea prin metanoia se pot sfinți și nu "îngerisi". :) Mulțumesc pentru atenție. | |
| = Părere... | Iulia Elize [22.Jan.22 17:49] |
| Foarte drăguț poemașul... E chestia că îngerului îi e frică să zboare, iar lumânării să ardă... Apoi, prin dragoste, lumânarea arde (dar visează să zboare) așa cum nu poate îngerul, din frică, iar îngerul are o dragoste arzătoare (luându-i-se de la focul lumânării...) Până la urmă, dragostea poate totul, pentru că dincolo de traslația dublă, îngerul învață să zboare. Foarte drăguț, dar și deștept! Spus! Numai bine! | |
| + Însemn, în completare... | Iulia Elize [22.Jan.22 18:01] |
| E și începutul, cu mica aprindere a lumânării, care se face, aici, printr-o flacără, igniție. Aproape, în stil clasicizat universal, asemănător, cum totul începe de la foc și poate chiar de la prima stea. Nu cred că a ieșit întâmplător, focul acela, ca prin act al ”întâmplărilor”. E foarte interesant, că mai întâi e flăcăruia lumânării, abia apoi translația dublă (Între faptele translaționale ale îngerului și ale lumânării, unul față de altul) culminând... Cu zborul îngerului, cu desprinderea, dar și cu... o ”despărțire”? Poate? Să ”aprind” o steluță? :):) E foarte complex și frumos ce ai scris, de aceea, las un semn de încurajare, și pe mai departe, cu toate că, aș zice, să te aștepți, mai la început, să muncești mult, mai înainte poate de reușita fulminantă!!! E o metaforă bună tot poemul și ca încurajare, las stea! Altă dată o să fiu mult mai pretențioasă, încă!!!! Dar încerc să îți dau curaj!!! Bun!!!! | |
| = Și, | Iulia Elize [22.Jan.22 19:00] |
| Îngerul, de pildă, zboară, asta face, iar la tine este ”că învață să zboare” ceea ce e foarte cool. Ai putea de pildă, porni de la poem, să faci un salt înspre proză, dezvoltându-ți-l pe orizontală și încercând forțele pe ideile din poem. Lumânarea ai putea-o înlocui cu o persoană tânără, cu lămpaș în mână. O altă paralelă, fiind îngerii, care învață să zboare, să îi pictezi, făcând acest lucru... M-am prea lungit... Iulia | |
| = Dragoș | Minculescu Florin Dragos [15.May.23 16:19] |
| Mulțumesc! | |