| + O stea albastră | Ioan-Mircea Popovici [20.Dec.21 06:48] |
| Meriţi o stea albastră Şi dacă ar fi să mă opresc La un singur vers Aşezat ultimul "Din lumea asta, nimeni nu pleacă viu." Apoi să fac cale inversă La penultima treaptă "Să fii senin cum e cerul de vară în așteptarea ploii de mai târziu." S-ar porni o ploaie de stele Cu Jumătăţile de Infinit Adunate în clipe lungi Zburătoare ca pescăruşii voiajori Zic II Petru 3,8 Şi-am spus destul Ale lui Petru cuvinte Ale lui Pavel şi ale Psalmistului Vor face seminţe în inima ta Că toate vor trece ca roua dimineţii Dar inima curată va rămâne Şi-l va vedea pe Dumnezeu Curând, cei plecaţi vor fi mai mulţi Decât cei rămaşi O stea albastră Se vede din fereastră Căzătoare-n izvoare... | |
| = Traind suferim | razvan rachieriu [20.Dec.21 09:01] |
| Trăind “suferim” şi nu putem elimina suferința, însă o putem dilua, controla, diminua şi transfigura în ceva acceptabil, prin cultivarea pozitivărilor, optimismului, încrederii şi acceptării de sine şi atunci când evadăm din “închisoarea” convingerilor pliem libertatea pe suferință, sublimând-o. | |
| = „Va rămâne-acest cântec. Și-un dor imens.” | George Pașa [23.Dec.21 18:41] |
| Vă mulțumesc, domnule Ioan-Mircea Popovici, pentru comentariu și pentru „steaua albastră”. Două persoane au fost mereu alături de poezia mea, uneori cu încurajarea; alteori, cu dojana blândă, dar totdeauna fără vreo urmă de invidie sau de răutate. Una dintre persoane ați fost dumneavoastră, cealaltă, Maria Gheorghe, plecată, acum doi ani, în lumea fără de durere. Domnule Răzvan Rachieriu, vă mulțumesc și dumneavoastră pentru impresiile de lectură! | |
| = Când ne-am împrietenit noi | Ioan-Mircea Popovici [25.Dec.21 05:21] |
| Prieteniile trainice se cunosc de Crăciun. Taina Crăciunului o poartă omul, într-o nostalgie şi bucurie pe care le recunoşti dintr-o mie. Prieteniile omului sunt ca fructele pomului. Când ne-am împrietenit noi, pe coordonate stelare, Maria din Montreal venise la mare să-şI răspundă la o întrebare: Scara cu iederă există? Prima întâlnire am avut-o în gară, la o pipă şi-o ţigară. Cartea mea de vizită era unitatea imaginară, cartea ei, Muntele Real, la şapte fuse orare, în aşteptare... | |