| = stau să-mi aduc aminte viitorul! Cel mai apropiat viitor | Maria Mitea [19.Nov.21 13:24] |
| frumos scris, ... redă o stare de pace, ... de vineri, :) mi-a plăcut, sănătate Domnul Ioan! maria, | |
| = Se întâmplă uneori să fie | Ioan-Mircea Popovici [21.Nov.21 05:57] |
| Eu, Tu şi restul lumii, azi (Luna povestea tăcută o poveste ne-ncepută) Se întâmplă uneori să fie Ca în povestea cu poezie... S-au trezit poveştile, într-o noapte cu lună plină. Din lumea jumătăţilor de Infinit Un canar cântă la nesfîrşit Aceleaşi note de ademenit Un cântec de dragoste păsărească Ajutat de liniştea cerească Din care, tot mai aproape de noi Strigătul pescăruşului de pe mare Se aude ca o chemare Tu: “țineam gândul cu mare grijă, nu cumva să îl ating, mi se părea că o să dispară, venea tip-til, când își scotea aripile mă ascundeam înăuntrul meu în mai adânc,” Eu: În atelierul de la Pescărie Am zis să te învăţ să pictezi Mai frumos decât visezi Tu: “ne-am întâlnit, astăzi, ne-am întâlnit întâmplător, - unde, v-aș zice, însă nu cred că o să înțelegeți unde... ...deși, se simte la fel, parcă ne-am fi întâlnit pe șleah, ca atunci când mama mă trimitea să cumpăr pâine de la magazinul din centrul satului” Din pânzele albe, tabloul aşteaptă la cotitură Stau să-mi aduc amine ce vom picta azi Din Labirint, cântecul cocoşului, de trei ori De la casa cu iederă, un lătrat de câine Farul Genovez aruncă aceeaşi lumină Spre Tympul văzut dintr-o parte Of, Doamne, cum se adună toate într -o zi lumină Care să fie motivul cu tivul şi cortina, Cu Vina, Peisajul şi Arlequina Din dunga albastră a mării Cu visele, poveştile şi dunga zării Cu scările amânării, adunării şi înzestrării Dintre care prima dintre ele este Scara fără nume Pe care o folosim noi Echipajele de marinari, Pictorii şi Isihie Cu o mie şi unu de unchi, ferestre şi mănuşi Tu: Oh, gândurile astea copilărești nu-mi dau pace ... Constanţa, Duminică, 21 Noiembrie, 2021 Calendar: Duminica bogatului căruia i-a rodit ţarina Ap. Evrei IX, 1-7; Efeseni V, 9-19; Ev. Luca X, 38-42; XI, 27-28; Luca XII, 16-21 | |
| = În vale la pescărie | Maria Mitea [21.Nov.21 17:27] |
| (triptyque) poezia plimbă-n noi ca-ntr-un sac plin cu cartofi, restul lumii , tu și eu ne dâm coate-n veselie,- pescărușii cei sățoși de-ar da busna, cine știe de rămâne să mai fie pentru cei de-s curioși, cască gură la fereastră, măi bădie, măi gulie, ce să zic de Pescărie, - onorată di poftiri, de mă pui la bănuiri ca soldatul cel ucis( în amurg de arhimedi) n-ai citit pân la sfărșit cu talant, atenț-î-i di poiet, pot să zîc, de-nvăţat nu mă sfiesc, doar puțin să precizez , dacă badi, ai fi șitit ” tot ce (și) visam uneori” deja ”la-nvățătură” am trecut lecția de pictură c- ”un alt chipeș coleg ... în acuarelă, ulei, și creion, scriam conspecte, descâlceam geometrie descriptivă am tot scris și-am tot pictat până într-o zi comunismul a căzut, - s-a deschis podul de flori peste prut, ca un vânt a plecat, dus a fost, praf și pulbere (s-a făcut motociclist la timișoara)” bănuiesc, colegi di breaslă, întâlnitu-v-ați pi-aripi di pescăruși, am și eu o legătură, - zic să trecem din pictură la ceva mai serios, - algebră comutativă, curbe, câmpuri finituri, C și F ( nu-s singulare,) demonstrare-i cam așa: {displaystyle Z(t)={frac {P(t)}{(1-t)(1-qt)}} ,}Z(t)={frac {P(t)}{(1 -t)(1-qt)}} , cu P(t) un polinom, de gradul 2g, unde g este genul lui C. și rescrie: {displaystyle P(t)=prod _{i=1}^{2g}(1-omega _{i}t) ,}{displaystyle P(t)=prod _{i=1} ^{2g}(1-omega _{i}t) ,} din nou rescrie: ipoteza (Riemann) pentru curbe peste stări de câmpuri finite: {displaystyle |omega _{i}|=q^{1/2} .}|omega _{i}|=q^{{1/2}} . e ușor de arâtat absolutele valori (ale rădăcinilor) sunt q1/2, cum au aceeași valoare absolută Doamne, cum se adună tâti în sacul de cartofi (homomorphism-ic) să nu pierdem vremea de pomană, - pescărit aș învățat cu momeală de cartofi, e și aia poezie, … :) | |
| = Comoara de sub piatra de moară | Ioan-Mircea Popovici [22.Nov.21 03:47] |
Plouă peste cântecul mierlei cu frunze de tei Ca un ecou, lătratul de câine răspundea în inima mea Toate s-au strâns acolo, ca o comoară acoperite cu o piatră de moară Pe care doar ele, rădăcinile o pătrund, o ridică, făcând lăstăriş cu pietriş Aici este casa de pe plajă cu grădina de matematicar-marinar Cu arcadele pontice pline cu trandafirii din Parcul Rozelor Cu îngerii, cu aerul şi cu muzica locului Tu eşti viţa, noi suntem mlădiţele După cum se ştie, O Tăcere s-a luat după mine Alergăm să prindem răsăritul Pe plajă, Tăcerea mi-a luat-o înainte Oprindu-se la capătul digului - Vezi, să nu calci pe piatra cu alge că alunecă. I-am mulţumit şi m-am aşezat pe rogojină. - Încotro? m-a întrebat, întinzându-mi, zâmbind, o ţigară. - Mulţumesc, am pipa mea. Am scos pipa din teşcherea. Am îndesat-o tacticos cu tutun. Am scos bricheta de pipă şi ferind flacăra de vând, pufăind de trei ori, m-am trezit făcând rotocoale de fum şi povestind. Mă duc până la gară să văd dacă-i vreun tren spre Paradis. Am de golit o valiză de comisioane, întâlniri unde nu cunosc pe nimeni,.. şi toţi vor să afle despre cei ce nu-s pe-aici.... | |