| + Frumos poem | nicolae tomescu [18.Nov.21 16:12] |
| Acel lipsit de voie și opinci,pătruns de ploi, strivit de griji, acel ce la fermă-n vale paște vaci, dar poate face orice alte munci, socotite de unii umilitoare, este bătrânul frumos, adică acel Kalos Gheron adevăratul călugăr. Virtuțiile sale, frumusețea sufletului său îi bucură pe cei ce intră în legătură cu el. Termenul de Kalos Gheron l-am aflat într-o cărticică de învățături a părintelui călugăr Teofil Părăian. Era nevăzător dar atât de frumos vorbea, vorbea pipăind mereu un șirag de mătănii. Acolo își avea, probabil, notate ideile. Felicitări pentru frumusețea poemului plin de învățături | |
| = Domnul Nicolae, | Maria Mitea [19.Nov.21 13:05] |
| Domnul Nicolae, Mulțumesc mult pentru apreciere și steluță! Mi-ați făcut o bucurie. Mulțumesc mult pentru apreciere și steluță! Mi-ați făcut o bucurie. Se pare că termenul de Kalos Gheron (care vine din greacă) îl cunoaștem din aceeași sursă. Am auzit pentru prima dată de Teofil Părăian când studiam la Brașov. Într-o duminică de post (înainte de paște) am vizitat Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus atunci am cumpărat și câteva cărți scrise de el. Referitor la poem, s-a născut dintr-o realitate existentă, tot ce am scris există , mă înconjoară nu este doar metaforă, sau imaginație. Copaci negri, vacile, căprioarele, iarba, zăpada, câmpiile, potărnichile, ... tot, tot, împreună cu stăpânul zorilor ... :) După cum am crescut la sat, mi-am dorit de ceva timp să mă mut la sat, și anul ăsta în sept. am reușit. Într-o zi când eram la plimbare între câmpii și pădure, am descoperit că într-un fel ( deși am râvnit mult să ajung în lumea mare să o cuceresc) mi-am recreat copilăria, măcar și o părticică cât de mică. Locuind la oraș trăim deconectați de natură, uităm legătura, esența, ... ne creăm o realitate falsă, valori false, învățăm să punem preț pe nimicuri, ( ca apoi să ne jelim) credem că aia este cea mai bună soluție ... Însă nu este chiar așa. În ce privește munca, de muncit nu e rușine, ... orice muncă e nobilă dacă o faci ca Kalos Gheron, cu toată inima, ... starea de duh contează. Când eram mică și făceam te miri ce treabă, da făceam a lehamite ca să plec mai repede la joacă, mama îmi spunea: ” dragul mamei, pune suflet, fă cu toată inima când faci un lucru”, iar eu o întrebam ” care suflet mamă?” :) Sufletul știe când faci a lehamite, fără tragere de inimă, … nu pui valoare … Când nu pui valoare în ce faci n-ai să apreciez propria muncă da nici munca la alții, ... și așa se ajunge că devalorizam munca și zicala (muncesc proștii ) ... în schimb ajungem să râvnim banul și să îl vedem ca valoare supremă, ... Cea mai mare prob a societăților de azi nu este că nu au cu ce trăi, este că nu valorizează munca, ... se visează la o viață îndestulată obținută pe căi șmechere, exemplele sunt mult, (apari undeva pe youtube și peste noapte ajungi milionar, așa mi-a spus într-o zi un copil, că ăsta este visul lui, … trist, să crești de mic cu o gândire atât de distorsionată, … ) M-am întins la vorbă, Domnul Nicolae, :) Vă mulțumesc de steluță încă odată! Vă doresc o zi bună cu mult spor, și nu în ultimul rând multă sănătate! ne citim! maria, | |
| = ...Câmpiile aristocrate (pământul hrânitor), Kalos Gheron (rob voluntar a însufl | valeriu danalachi [23.Nov.21 08:42] |
| ...Câmpiile aristocrate (pământul hrânitor), Kalos Gheron (rob voluntar a însuflețitoarei munci hrănitoare), zăpada (iernatica umezire a pământului)... -- cu Stăpânul cerului și a zorilor deasupra -- în al lor unison, plămădeau vlaga dătătoare de viață ... --- Asta văd în aceste rânduri, mai întâi de toate: nu doar amintiri ale autorului, ci o temă acută a zilei,mai mult filozofică decât istorică... Azi (fiecare știe) glia, imașul... și omul lor nu au valoarea de altă dată. Dar, să sperăm că va veni ”Cucurigu-u-u!!!...” și în ograda omului muncitor Mulțam Mult, Surioară Maria, pentru această lucrare plină de suflet si profund conținut!!! De-aș avea un coș de stele, ți-aș lega-n șirag mărgele, si cu Muza sub sprâncene, să dobori în ierni troiene. | |
| = Salut, Maria! Am trimis un comentariu la poezia ta, dar nu-l văd aici. Nu contea | valeriu danalachi [22.Nov.21 20:01] |
| Salut, Maria! Am trimis un comentariu la poezia ta, dar nu-l văd aici. Nu contează... Lucrarea asta stârnește priviri și ganduri profunde în direcția tristei realități a zilei, când adevărata munca productivă (și creativă) e pierdută în ceața falselor valori lumești... Să sperăm că timpul și simpla rațiune umană vor reînvia respectul către gheron kalos și nu numai. Lucrarea o văd aranjată, curgătoare... cu profund sens filozofic. Succese!!! | |
| = Vă salut Valerii Danalachi :) | Maria Mitea [23.Nov.21 15:18] |
Frate mai mare, te salut și eu ! lung e drumul de la mine pân la tine, :) da uite, poezioara asta ne-apropie, mă bucur că ți-a plăcut scriitura, … așa este, noi oamenii ne pierdem o bucată bună din viațâ până ajungem să înțelegem că este starea de spirit/duh cu care facem un lucru, o meserie, pasiune, și nu pe invers ... cât de succes sau la modă nu s-ar considera o meserie azi, ea nu te face pe tine, da tu o poți zămisli după buna inimă, … cunosc multe exemple, chiar și eu am trecut prin atitudinea aia arogantă care nu te lasă să te trezești la realiotatea de Kelos Gheron, … muncim mult să învățăm o profesie, meserie, investim bani să învățăm ”skills” deprinderi de a face un lucru, terminăm o școală, …. apoi ajungem să lucrâm, după care zilnic stai într-un birou (cu alții ca tine ) și după ceva timp de plictiseală, lehamite(pentru că aroganța, în final, doar la așa stări te va aduce ) se începe văiattul, cum fiecare visează să facă altceva, apoi începând să se vaite cât de ”nasoală” e munca, meseria, cât de rău e managerul, și tot așa, …:) Ca să nu ne păcălim pe noi înșine, da nici pe cei din jurul nostru, avem nevoie să învățăm atitudinea/starea de duh Kelos Gheron și să o aplicăm în tot ce facem, astfel vom fi mai puțin în conflict cu noi înșine da și cu cei din jurul nostru, … (ții minte cum ne zicea mama, :) ” sapă o groapă, da să o sapi bine, cu toată inima, și ai să vezi căți o să apară în jurul tău să se mire de ce ai făcut, și să vree și ei să sape una la fel ” , acest exemplu se aplică și în poezie, cel care citește o poezie scrisă din suflet vrea și el să încerce să scrie una, … Îți aduci aminte de școala veche din sat. Cînd ploua se făcea a glodăraie în sat, (nu era asfalt pe vremuri) e, în clasa întâi mă trăgea inima sâ frământ glodul ăla pân la școală cu mare drag, pentru că era o femeie de servici care ajuta/învăța toți copilașii din clasa întâi să-și curețe cizmulițele de glod. Era bătrână da se apleca în fața noastră și zicea ” dragul mamii, uiteașa, și așa ...” mare fiind am realizat că mă trăgea inima să merg la școala pentru atitudinea ei, căldura care o emana pentru fiecare din noi, ... că de învățătoare, deși era impozantă, îmbrăcată frumos, coafată, cu ruj pe buze, îmi inspira frică, ... nu zic, am fost foarte norocoasă să întâlnesc pe parcursul vieții și profesori, oameni dedicați diferitor meserii, activități foarte dedicați, care au fost un bun exemplu de Kelos Gheron, … în concluzie așa este, nu contează ce faci cât conteaza valoarea, atitudinea care o transmiți prin ceea ce faci, … fiecare din noi suntem modelați, avem anumite înclinații date de la natură, dacă ne ascultăm inima, și învățăm să ne cunoaștem pe noi înșine, atunci e ușor să ne canalizăm energia, atenția să alegem munca care să o facem cu tragere de inimă, curgător, și să-i crească valoarea, ... doar așa creăm valori, ... m-am lungit cu vorba frate, dacă tot vorbise-i de muncă, să țin și eu calea zilei, :) Să ai o zi luminoasă cu mult spor în tot ce îți pui în gând să faci! maria, | |