| = după lectură | Ștefan Petrea [23.Sep.21 13:42] |
| am rămas cu un gust dulce în papilele gustative ale gândului și inimii, am rămas cu un șirag de emoții zidit strofă după strofă, poeta Iulia Elize va rămâne!!! | |
| = Re, | Iulia Elize [23.Sep.21 14:22] |
| Mulțumesc, Ștefan! Mult! Mă străduiesc, și eu, să scriu cât mai bine... Planurile, în ceea ce privește poezia clasică, nu sunt niciodată desuete, deși Poezia clasică este privită ca o Cenușăreasă... Fiind ”ocupație și lucru prea vechi” scriitoricesc. Putând cădea în desuetudine. Eu zic că toți poeții și poetele, care scriu poezie clasică, ar trebui să risipească această precugetare. Sau măcar să încerce. MULȚUMESC ȘI TE MAI AȘTEPT! | |
| = Dragă Poetesă Iulia Elize :) , așa este | Maria Mitea [25.Sep.21 15:55] |
| poemul ăsta ca un elixir, mi-a umplut inima și potolit dorul de tot ce am fost și sunt ... ”s-a lăsat prin șure, tăcerea se-agață de-un pai Mă uit, iar, la stele, privesc, iar, sub Rai mormanul de paie-mi ce-mi ține drept cat.” ”există un loc unde stelele-s pui ...” am savurat fiece cuvințel, Mereu o cititoare fidelă, :) Cu mult drag! Maria, | |
| = Re, | Iulia Elize [26.Sep.21 17:00] |
| Mulțumesc Maria. E un text la care țin foarte mult, nu știu de ce, nostalgia față de sat. Unde nu am trăit, viața, practic, cam de când eram copil. CU MULT DRAG! LUANA | |