| = Sinele dublurii și sinele superior | razvan rachieriu [24.Aug.21 10:53] |
| „Dublura” ta ți-ai clonat-o din materia poeziilor care este superioară materiei din care e alcătuit corpul predispusă la alterabilități și simptome, căci creația dizolvă dihotomia produsă atunci când sinele „dublurii” devine de sine stătător față de sinele superior creativ. | |
| = Clona nu-mi aparține e ficțiune! | bianca marcovici [28.Aug.21 07:53] |
| Complicat să explici de ce mă consider fără clonă! Iulia Hașdeu a scris după moarte prin tatăl său...dicteu automat și mâna scria! Eu scriu pentru că sunt stângace și născută prematur la 7 luni! Totul vine de aici. Pot aborda mai multe meserii! Nu mă pricep și nu vreau să știu de ce comunic cu lumea în felul ăsta. Doar mi-e suficient că scriu pe muzică, ca și cum clapele ar fi instrumentul după vioară! Filozofia dumneavoastră e teoretică! Parcă aș fi într-un film Netflix! | |
| = Despre pantomima de a fi | Constantin Rupa [08.Sep.21 10:18] |
| Cred că eticheta pusă de, parcă, Răzvan Voncu, de "poezie diafană", ne îndepărtează de adevăr. Poezia Biancăi Marcovici este una plină de înțelesuri adânci, de o etică a dezrădăcinării ce poate constitui chiar drama omului postmodern, dezrădăcinat de tradiții și făcând pantomimă în diverse alte meserii decât cea de ființă destinată fericirii. | |