| = Crina, | Ștefan Petrea [21.Jul.21 11:03] |
| fără supărare, dar ai aici un text care nu spune mai nimic... E f probabil să mă înșel, poate mai lasă cineva un com să ne lămurim... Cu sinceritate! | |
| = mie :) | Maria Mitea [21.Jul.21 15:26] |
| de exemplu mi-a absorbit ochii, o găsesc foarte vizuală/imaginativă, l-am văzut pe Dumnezeu răzând :) ” îngrămădit sub pălăria de soare ca pe firele mele rebele de păr”, această metaforă mă duce la un sentiment de primă relație cu Dumnezeul Mare, care mereu tinde spre expansiune/creștere a vieții/ființei, ... și acea a ”pălăriei de soare” m-a dus cu gândul la ”floarea soarelui” un soare pământesc ce tinde mereu să ne țină cu picioarele pe pământ, poate ”pălăria soarelui este un Dumnezeu mai Mic, pamântesc/comun tuturor în care încercăm să-l integrăm/includem pe Dumnezeul Mare și atotputernic, și viceversa ... ” pălăria soarelui” pentru mine este un sentiment inocent, copilăresc, curat, ... iar Dumnezeu cel mare și atotputernic este ”îngrămădit” sub el, ... este frumos de tot scris, :) m-a cucerit și metafora ”încă mă clatin cu picioarele în spuma mării” care îmi transmite un univers întreg ... anume ” mă clatin” îmi spune multe ... aceasta este experiența proprie cu acest poem, Crina, Ștefan mari mulțumiri pentru provocare, :) Cu mult drag! Maria, | |
| = :) | Crina Albu [21.Jul.21 16:16] |
| Ștefan îmi fac mea culpa (pe jumătate), dacă mesajul nu a ajuns la tine și îți mulțumesc frumos pentru timpul, sinceritatea și disponibilitatea ta! Maria Îți mulțumesc mult și mă bucur de ce vezi aici! | |