| + Firimituri de viață | enea gela [26.Apr.21 08:13] |
| O atmosferă sinistră, de neputință și dezolare, atât de bine sugerată în text. Versuri concentrate pe mesaj, metafore frumoase, construite de un poet veritabil. Stea! | |
| = multumesc | ștefan ciobanu [26.Apr.21 10:09] |
| multumesc frumos pentru popas si dezvaluirea atmosferei. | |
| + Poezie | Irina Lazar [27.Apr.21 16:55] |
| Toată poezia e bună, dar mi-a plăcut îndeosebi finalul "în orice mort bate o inimă vântul cu umărul lui de noapte lovește geamul". E tulburător. Plus muzicalitatea care se simte îndărătul cuvintelor. | |
| = Buna seara, Irina! | ștefan ciobanu [28.Apr.21 23:53] |
| Ce vizita luminoasa (si nu ma refer la steaua pusa). Multumesc! | |
| = nițel tarkovskian | gena gurau [29.Apr.21 17:57] |
| .. dar sunetul bate imaginea! mor după clipocitul, scârțâitul, scrâșnitul din toate stările care te cuprind când citești poemul, dar de departe 'clipitul când te năpădesc amintirile' este cel mai pregnant. pentru mine, acum. | |
| = despre clipit | ștefan ciobanu [11.May.21 00:03] |
| clipitul, ca si clipocitul, vorbeste despre adancuri :) va multumesc pentru trecere! | |
| = Realitatea fiintarii | razvan rachieriu [28.Dec.21 10:44] |
| Când nefiindul colonizează un viitor apropiat de prezent, ne “năpădesc amintirile” şi conferim exponențialitate trecutului care şi-a depus praful pe “lucrurile” şi convingerile care ne definesc şi caracterizează şi din ce în ce realitatea ființării se şubrezeşte, atrofiază şi capătă fisuri şi fluctuații. | |