Comentariile membrilor:

 =  despre
Ștefan Petrea
[21.Apr.21 12:12]
Elaborezi tot mai des texte pline de sămânță,
prin tulpina cuvântului urcând
spre corole de mare intensitate lirică...

Remarc poemul de față,
neavând virtuală lumină
îți luminez cu plăcerea lecturii
și cu inima textul acesta...

Felicitări!

 =  Ștefan, mulțumesc mult!
Maria Mitea
[21.Apr.21 19:11]
Com tău e ca un ”golden buzz” :)
cu atât mai mult că textul a vizitat atelierul.

Da vezi, mi-am dat voie să am totală încredere în editor, ​
mi-am luat inima în dinți pentru a mai prelucra textul,

Ce mă bucură mult este că am ales să mai prelucrez textul.
Aprecierea ta confirmă că se merită să mai încercăm
și a doua oară, și a treia, ... a zece,
de ce nu, ...:)

Mi-a făcut o bucurie.
Multă primăvară în suflet, Stefan, și să ne citim!

 =  =păreri=
Iulia Elize
[24.Apr.21 00:56]
E chiar foarte drăguță poezia. ”Bunătatea nopții” e chiar frumos, drăguț, tare. Iar bobul de muștar mă duce cu gândul la o perlă din perlă. Adică miezul bobului, așa pare.

Probabil oamenii trebuie să se împrăștie, ca mai apoi să se regăsească. Am trecut cu mult drag și mi-a plăcut metafora cu muștarul. Ai putea să scrii, mai mult, despre sat, pentru că ai avut mai demult o poezie foarte reușită, pe această temă.

Un pic apare un paradox, în a treia strofă, nu prea se înțelege dacă grija aceea a fost utilă sau nu, contextual, eu aș mai modifica. Dar revino, Maria, la poeziile sătești, îți ies foarte bine, după părerea mea!

Cu multă plăcere, am trecut și însemnat.

Lu

PS: Refă a treia parte a poeziei, eu așa aș face, aș mai lipezi ideile, dar numai puțin!

 =  Dragă Iulia,
Maria Mitea
[24.Apr.21 20:17]
Îmi place și mie bunătatea nopții, :)

- deși ne atașăm de conceptul de lumină, în realitatea este întunericul cel ce ne restaurează, reproduce, regenerează fizic, psihic, idei, concepte, formă, energie, totul ...

” bob de muștar” - simbolul unei idei, crez, renaștere spirituală ...e tot de ce avem nevoie pentru a crește în direcția dorită. ”Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, ... /biblie, Matei 31-32”


” începem în vis” - o capacitate umană intrinsecă, deși uneori considerată infantilă, ...avem nevoie să visăm, să ni se dea voie să visăm, să ne recunoaștem visele ca să creștem.

Însăși viața este un vis, ...
să te trezești dimineața în cântecul păsărilor, să vezi soarele, asfințitul, răsăritul, iarba, florile, luna, oamenii cu tot ce sunt... e un vis.

Nu ne dăm seama, mintea e preocupată, stimulată să se miște repede, dar dacă ne-am detașa de tot ce am învățat prin obișnuință/repetiție/dorința de asimilare, o să începem a observa ce înseamnă să fim aici cu tot ce ne înconjoară.

Dacă ne-m da voie să percepem toată frumusețea din jur în forma ei naturală fără să atașăm idei preconcepute, opinii, atașamente ne vom da seama că suntem parte unui vis autentic, ...
Mama este cea care prin vocea ei blândă și ”cântecul de leagăn” trezește/invită infantul în domeniu visului, ... care mai târziu în viață îi va folosi la nevoie, ... DE aia, în lumea de azi cea mai mare nevoie avem de mame care să fie prezente emoțional în viața copiilor, ... La ritmul de viață de acum oamenii se privează, din anumite motive, să mai viseze. De ex, unul dintre simptomele depresiei este omul nu visează,( deși aparent are de toate) iar motivația/dorința se hrănește numai din visare. :)

Referitor la partea a treia am să mă uit peste ea ... deși totul se mișcă în roata vieții așa cum e menit să se miște, ... ca apoi din nou să fim prinși în dansul dualității,
iar seninătatea, mai devreme sau mai târziu, fiecare om o cunoaște, chiar și pentru un scurt moment...


Ai dreptate când sugerez să scriu despre sat. :)

Este sursa mea internă însă muza e foarte smecheră, ...

Am crescut la sat, iar copilăria a fost de vis. Ce poate fi mai frumos în conștiința omului. Nici-o altă experiență din viața mea nu se poate compara cu copilăria/adolescența/viața de-acasă, și poate de aia uneori mă lovește plânsul
.
Am să las să decurgă firesc scrisul, la voia întâmplării, chiar dacă scriu și multe bălării. Îmi place mult, pe moment, să mă las purtată de voia întâmplării că prea toată viața mi-am setat goluri mereu.

Am să mă opresc aici, că prea m-am lungit cu vorba. :)

Dragă Iulia mi-ai făcut o bucurie să treci!

Ne citim,

O primăvară cu mult soare și bucurii mici!

Maria,

 =  ...
Iulia Elize
[25.Apr.21 01:42]
E foarte drăguț cum ai explicat și cum ai spus. Eu, referitor la bobul de muștar, m-am gândit la o perlă izvorâtă din perlă, adică din ceva foarte mic, ca însăși din bob, să apară, ca în cazul scoicilor, o perlă, dar din perlă, adică dintr-un bob foarte mic. În pântecul unui bob de muștar. Ceea ce mi se pare foarte frumos și epic, vizual, adică, pentru că tu ai pomenit de ”durerea” care este și a scoicii dar și a bobului tău.

Spor la scris și la bucurii autentice! Și eu încerc, cât am timp și un spor genuin. Chiar mă străduiesc.

Drag, eu

 =  al treilea ochi :)
Maria Mitea
[26.Apr.21 15:56]
Dragă Iulia, frumos exprimi, … metafora o explorare la nesfârșit prin care curge sângele poetului. Din cele descrise am atins cu ușurință acel bob mic de muștar în viziunea scoicii, perlei. Mă poartă, în momentul de față spre noi surse de inspirație.

Contagious de frumos aș zice. :)

De la om la om, și de la cuvânt la cuvănt libertatea imaginații se extinde spre infinit prin al treilea ochi …

Ne citim, o săptămână cu mult spor!

Cu mult drag!
Maria,




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !