| = fă rai din ce ai | adrian rentea [05.Apr.21 13:06] |
| așa se spune, nu? și eu am mâncat castroane întregi de cartofi pai în adolescență. și nu pentru că nu am fi avut altceva, ai mei și apoi eu ne-am îngrijit de toate, mai puțin de bruma de talent la desen pe care o aveam. mai mănânc și acum din când în când cartofi pai, dar asupra colii de desen nu am mai revenit. nu știu tu cum te descurcai la desen, dar cum mi-a spus cineva cândva, voi, scriitorii pictați cu cuvinte. asta cred că a fost și salvarea mea, că soarele m-a lăsat să-l pictez în cuvinte. | |
| = despre rai | enea gela [05.Apr.21 13:59] |
| Da, raiul poate încăpea în te miri ce. Mulțumesc, Adrian, că te-ai oprit asupra textului meu. | |
| = culoare | Cristina-Monica Moldoveanu [05.Apr.21 20:12] |
| Mie cartoful îmi amintește de bunici - de obicei eu mergeam la cules cartofi când erau parțial sau total gata - loveam cu grijă cu sapa pe lângă cuib și scoteam cartofii din noua recoltă cu grijă, ca și cum trăgeam pământul cu palmele, să nu tai din greșeală cartofii și astfel îi ridicam și îi scoteam din cuib ca printr-un pieptene. Nu reușeam prea bine. Întotdeauna mi-au plăcut cartofii copți iarna în sobă...Poezia ta este nostalgică, luminoasă și parcă mă face să surâd. Chiar și gândacii de Colorado au locul lor bine stabilit - în copilărie trebuie să îi culeg cu mâna, dar nu îmi plăcea. Soarele care se mută pe retina copilului e o imagine foarte frumoasă. | |
| = despre text | enea gela [06.Apr.21 11:11] |
| Cristina-Monica, îți mulțumesc că textul meu ți-a atras atenția și ți-a amintit de copilărie. E un text voit minimalist care punctează o traumă, pentru că am avut tot felul de experiențe în viață și încă avem. | |