| = Pasărea Nevăzduhului este, de fapt, o femeie! | Maria Elena Chindea [20.Mar.21 04:15] |
| Glafurile tale Iulia, sunt asemeni păsării nevăzutului, o suspendare a respirului în piatră, pentru transmutarea luminii! Odihna din văzduhuri, hiatusul timpului și aritmiile inimii - o taină căreia i-ar sta mai bine nedescifrată! Încântată! | |
| = Glafuri, pentru păsări-femei | Iulia Elize [20.Mar.21 08:55] |
| Mulțumesc, Maria Elena Chindea, pentru cuvintele deosebite, de fapt, pregătesc, de ceva vreme, și o carte, pe această temă. Se descifrează ea, de fapt, dar mai încet... Cu respect, Iulia | |
| + Un timp al sufletului... | Teodor Dume [21.Mar.21 05:57] |
| Douâ scanâri atente: a sufletului și a lucrârilor rostuite cu tact șși înțelepciune care converg spre împinire! Felicitâri, Iulia Elizei! "Orice scriitor are nevoie de timp", Adevărat! Un timp al sufletului! Schițez și eu un drum pe care îl luminez! | |
| = Mulțumesc! | Iulia Elize [21.Mar.21 15:03] |
| Din inimă, un mulțumesc mare! Timpul scriitorului este însăși ce crează și bucuria de fiecare zi, să se străduiască să facă împlinirea sensului sufletului! Și asta poate fi bucuria, străduința spre bucuria sufletească autentică, dar neforțată, nesilită, sau munca, de pildă... Cu tot dragul!!!! MULȚUMIRI!!! | |
| + la ce gândea Cuminţenia Pământului | Ioan-Mircea Popovici [22.Mar.21 05:49] |
| Mai multe poeme, într-o personală constelaţie interioară "Mă așez la Masa tăcerii și nu spun prea multe despre cum am văzut femeia, odată, sau coasta lui Adam și cum a văzut-o Dumnezeu. Cum a vizionat, El, acel infinit. Sunt un foarte mare tăcut. Abia am acest scaun, de piatră. Să mă lăsați, așa bătrân și ostenit, cum e și Dumnezeu, ca să stau pe el... Și să mă odihnesc..." | |
| = Cumintele gânditor... | Iulia Elize [22.Mar.21 16:40] |
| Cumintele gânditor probabil înseamnă o conștiință deosebită. Mulțumesc mult pentru steluță, domnule Ioan Mircea Popovici! Cred că noi, ca oameni, suntem și gânditori și un fel de cumințenii... Destul de rar, dar mai suntem :):) Liberul arbitru ne eliberează, conștiința ne limitează, e ciudat, dar sunt aici un fel de axe, dar antinomice. | |