| = nimeni nu găsește /epiteliul curajului | Maria Elena Chindea [04.Mar.21 03:13] |
| Da, un adevăr din ce în ce mai evident chiar la nivel de masă: tehnologia ne rănește într-un mod subtil sau nu, pierderea umanității poate merge până la extincție totală și reluarea ciclului vieții,asta dacă se mai consideră că omenirea vrea și poate învăța din greșelile trecutului! Trăirea într-o „zodie necunoscută” nu oferă totuși garanția că vom accepta și valoriza înțelepciunea inocenței - singura care ne-ar putea face să privim viața ca pe un dar prețios, în care totul funcționează ca un întreg în iubire și respect! Altfel, tot ce tratăm cu dușmănie, cu dușmănie ne va răspunde:„va vinde cuțite/în fața mânăstirii”, fie că e vorba de natură sau alte forme de viață sau energie! Și nici un ”cip de memorie” nu ne va ajuta să ne cunoaștem identitatea cosmică dacă o să privim totul prin prima unei „aluri economice”!.... Mi-a plăcut și m-a durut poezia ta, Ottilia! | |
| = dragă Tyly, | Ștefan Petrea [04.Mar.21 09:42] |
| textul tău e de citit printre rânduri, e și multă metaforă, una peste alta un text reușit... Felicitări! | |
| + De actualitate... | Teodor Dume [05.Mar.21 07:44] |
| Un text rotund,cu pornire incà din titlu, şi rostuit atent pentru o scanare dusă in paralel intre două timpuri Da, de actualitate! Luminez, Cu sinceritate! | |
| = Vă mulțumesc mult, | Ottilia Ardeleanu [07.Mar.21 10:23] |
| Maria, bine ai revenit, mă bucur că mesajul a ajuns în profunzime; Ștefan, mă bucur că textul e pe gustul tău; Teo, mă bucur pentru lumina de dincolo de vers! O primăvară cu inspirație vă doresc! | |