| = Spațiul prin care treci de la sine la non-sine | razvan rachieriu [17.Dec.20 16:17] |
| Neființa „nu e decât spațiul prin care treci” de la sine la non-sine, de la viu la non-viu, de la fiind la nefiind, „fără să te mai vezi”, fără să mai simți, fără să mai atingi, fără să mai auzi și fără să mai vorbești. | |
| = Despre maniheism | Constantin Rupa [17.Dec.20 23:02] |
| Dualismul despre care vorbiți aici a fost mereu o vedere prea simplistă a lumii. Sper că nu textul acesta v-a condus la acest Weltanschauung. Nu cred că motorul universului este binomul bine-rău. Spet că ne vorbiți despre propria filosofie și nu despre textul de față. În rest, mă bucur că sunteți neobosit în commuri. E semn de căutare. A sinelui. | |
| = De minimo | Constantin Rupa [18.Dec.20 12:47] |
| În tradiția pythagoreică, facerea universului s-ar fi făcut în 3 etape, vizibile și în cosmogonia creștină. Mai întâi a fost Unitatea nediferențiată din care s-a născut binomul opozitiv cer/ pământ (cu izomorfismele lumina/ întuneric, spirit/ rațiune &c). În fine, forțele opozitive au ajuns la o unio mystica cu ajutorul lui Eros. Care Eros trebuie înțeles ca magie si mathesis, spune tradiția gnostică, de la De ocultă philosophia a lui Agrippa, la dialogul Idioată triumphans al ereticului Giordano Bruno. Să înțelegi această lege magică, sau "dulce ignoranță", cum îi spune Bruno, iată adevărata înțelegere a poeziei. | |