| = o umilă părere: | nicolae tomescu [08.Jan.21 20:43] |
| Poezia are 59 de strofe, inspirate din fragmentul de la începutul romanului ”Miei albi sau Ulițele cele vechi ale cerului” la începutul romanului amintit, într-un Cuvânt înainte intitulat „Eros și Ethos” autoarea ne spune: romanul conține expresii vechi și alte forme arhaice, regionalisme folosite în sensul de a reda parfumul specific ... Să fie acest vers o mostră?: Pe la stâna noastră mare /și în țarc acoperit /să le las pe fiecare /când s-o-întuneca, ”subit...” sau în altă parte: Și te-o însura un popă/Mai bătrân și năcăjit.../”Totul e doar o sincopă!”/”Ce zici, mamă? S-obosit... E drept, sincopă rimează cu popă. Dar cam atât. brudiu, scrib, etc nu anihilează pe sincopă, subit etc | |
| = = Răspuns = | Iulia Elize [08.Jan.21 20:52] |
| Este ”scrib”, Emilian, în poem, probabil fiecare poezie trebuie să aibă originalitatea ei, ca să se individualizeze. În roman, Emilian nu este ”scrib”, după cum, poate, cunoașteți. Iar el, vorbind, aici, cu mama lui, ”scapă” anumite expresii tipice unui învățător sau unei om obișnuit cu litera. Sper că v-a plăcut cartea, pentru că are râvnă! E sudoare multă! Numai bine! Iulia ELIZE | |
| = Nu râvna | nicolae tomescu [08.Jan.21 21:34] |
| dă valoare scrierii Teodoreanu, pare-mi se, spunea despre Sadoveanu: ( citez din memorie ) „Tăcea zile și săptămâni apoi se apuca de scris, cu tocul și penița. Doar la câteva pagini ștergea câte un cuvânt, punând altul, mai potrivit, deasupra.” I. Creangă, mai puțin școlit, transpira scriind ( vezi viața lui scrisă de G. Călinescu) Părerea mea este că atunci când scriem despre ceva să folosim cuvinte potrivite. Lapte, caș, brânză, jintiță, bâtă, cojoc, strungă etc. atunci când vorbim despre păstorii din vechime. Dacă vorbim de cei actuali, sau narațiunea face parte din genul fantastic alte cuvinte, probabil, se vor folosi. | |
| = Da, râvna, | Iulia Elize [08.Jan.21 22:08] |
| Domnule Nicolae Tomescu, Râvna este un atribut, așa e. Pe lângă, ”și” altele. Talentul de la natură, înzestrarea, apoi, da, munca, pentru că toți muncim. Abandonul în propria creație, amprenta, toate dau valoare. Fără muncă și râvnă, însă, autorul nu atinge cele 400 de pagini, blocul complet. Rezultatul talentului și al muncii este romanul, abundența valorii. Numeric, dacă vreți. Cuantificabil (în cărți scrise, în amploare muncii de ani). Poezia este despre păstori, da. Dar ceea ce aș fi vrut să evindențiez eu este că și un țăran poate fi cu școală, așa cum ați spus și dvs., iar eu, referindu-mă la Emilian, din acest poem, cu destin ”de școală”, așa cum am văzut eu - Adică cu darul vorbelor, așa cum chiar e - Or, la sat nu sunt oameni care îndrăgesc literele? Nu a fost, de pildă, și Creangă? Vă mulțumesc că ați revenit și vă mai aștept! Trăiască-ne învățătorii și lumea cultă de la sat! (primarul, docutorul, preotul, profesorul) Vă mai aștept, cum spuneam!!! | |