| + tristețea/ ceața | Carmen Sorescu [27.Oct.20 19:57] |
| Îmi place mult primul vers și chiar, dacă ar fi după mine, aș lăsa un rând liber să-l delimitez, să se vadă mai bine. Apoi continuarea e inedită. Per total ai vrut să demarci lumea de tine, motoarele voastre, respirațiile voastre, iar motoarele voastre ca la final să accepți cumva împăcată cu soarta brațele voastre, dar nu oricum ci puțin arogant, vă las; îmi place tonul. Am înțeles laitmotivul ceață și viscol, dar tocmai pentru a-l scoate în evidență cred că al treilea cuvânt viscol (spulberă viscolul) care nu mai are paredră să-l înlocuiești cu altceva, vânt, furtună, cum vrei tu. Stea. | |
| = . | Daniela Bîrzu [28.Oct.20 15:00] |
| Carmen, sunt bucuroasa de vizita ta. Ma bucur ca textul ti-a placut si da repetitia aceea nu prea are efectul scontat, doar incarca. am sa tin cont de sugestiile tale. Multumesc pentru steluta! :) | |
| = Tristețea ca o ceață | razvan rachieriu [28.Oct.20 16:24] |
| „Înaintăm” prin „tristețe” așa cum înaintăm prin „ceață”, ne lipsește lumina bucuriei cu prelungiri în entuziasm și veselii care ar coincide cu un cer senin cu tapiseria întrețesută cu lumină. | |