| = despre | Ștefan Petrea [22.Oct.20 13:59] |
| Un text concentrat, cam stufos însă aș spune, însă cu imagini ce fac cinste poetului... | |
| = Realitatea ca o succesiune de fluxuri energetice | razvan rachieriu [22.Oct.20 16:06] |
| „Realitatea” e o succesiune de „fluxuri” energetice de diferite tipuri și mărimi care au similarități cu fluxurile de energii ființiale, uneori o „visăm”, când suntem atinși de dezconștientizare, alteori o conștientizăm, când suntem în starea de minte trează. | |
| = mulțumesc | Oancea Sorin [23.Oct.20 13:40] |
| Domnule Petrea nici mie nu-mi plac textele lungi în poezie, aici e un hibrid, textualizez eșecul prezumtiv(la fel de tern ca orice amator). Domnule Rachieriu aveți o abordare interesantă dar finalul e altul, în textualizarea asta, sper că se receptează un fior între disperare și îndepărtare, visul nu e escapism ci însăși cupola eului. Visul este persistența senzației de real. Se articulează bine starea de minte trează doar că varianta e un pic alta, nu realitatea obiectivă. Vă mulțumesc, știu că textul are multe de rescris, pentru moment e ok așa. | |
| + urma de șenilă | Carmen Sorescu [27.Oct.20 20:17] |
| Ai definit, ai curaj: realitatea e o presupunere între fluxuri/ geopolitice de tancuri, apoi din nou: eu sunt urma de șenilă, chiar îmi place asta. Ai schimbat destul de bine stilul, mai bine ancorat, mai puternic. De asemenea finalul puțin amuzant, dar foarte pertinent. Cuvintele în limba engleză integrate bine, parcă dau o siguranță anume și chiar puțină nervozitate. Voiam să spun în legătură cu timpul, știi și pancarta: Păstrează timpul, după primele două versuri aș lăsa spațiu să se vadă trecerea de la trecut la prezent sau mai bine, eu aș lăsa la trecut, numai bine eviți (nehotărârea) e/ este, folosești doar era. Apoi versul cu pârâitul boxelor, se subînțelege de la un radio, deci, ar fi bine să scapi de radio/ radio radia; și dacă am în vedere că pârâitul e o fragmentare, o întrerupere nu are cum radia, vezi și tu. Succese. Stea. | |
| = +++ | Oancea Sorin [28.Oct.20 08:47] |
| Vă mulțumesc, e o zi mai luminoasă. Referitor la cele observate presupun că precum ați observat am un stil ludic, reflexiv, (inconstant), datorat explorării lirice pe care mi-am propus-o. Punctele dumneavoastră sunt pertinente dar aș reveni asupra pârâit -radia, cele două stări e clar că nu sunt complementare doar că pârâitul e fixarea semnalului e senzația găsirii frecvenței și radia este acordul și melodia care se prelungește. Imaginea oarecum e mai bine analizată de dumneavoastră recunosc că pentru text ar funcționa soluția pe care ați găsit-o Plecăciune dnă Sorescu. | |