| = teo | Claudiu Tosa [14.Oct.20 01:58] |
| Textele cu si despre Dumnezeu suna in literatura contemporana foarte Wischiwaschi, ca sa ma exprim metaforic. Nu prea iti dai seama ce vrea lumea sa spuna pentru simplul fapt ca toti spun in realitate acelasi lucru iar daca spun acelasi lucru te intrebi, pentru ce se mai obosesc sa-l zica? Poemul de fata insa nu intra in categoria celor anterior amintite. E ca o gura de aer proaspat. As sterge versul *ci puțină dragoste și îndurare* din cauza urmatorului vers in care apare *indurerat* si care ingreuneaza citirea. Discursul textului e credibil, nu cade in dicteu automat sau patetisme, exprimand maturitate, impacare si o stare lina, lipsita complet de pretiozitati. Iar finalul chiar are forta, oferind o invitatie la un scenariu cu o puternica tenta vizuala. | |
| = Multumesc, Claudiu Tosa | Teodor Dume [14.Oct.20 05:53] |
| Claudiu Tosa, Incantat de trecere si semn dar si de observatia binevenita.Am scos acea fraza. Multumesc din suflet! Acelasi, t.dume, | |
| = - Îmi pare, - | Iulia Elize [14.Oct.20 07:04] |
| O frumoasă revenire, domnule Teodor Dume! Îmi pare o filozofie mai modernă și de ce nu și modernistă, care prinde culoare și după stilistică, dând foarte bine, conceptual, și o maturizare încă și mai evidentă, discursiv. Felicitări pentru ultima dumneavoastră carte, cum nu am apucat să vă las un semn, atunci! Mult spor întru spațiul dvs. propriu de creație! | |
| + = Cartea dvs. = | Iulia Elize [14.Oct.20 07:13] |
| Las acum, cum să nu, și steaua mea, de felicitare, din moment ce, după cum se vede, și poemul de sus, e din, cred sincer, foarte minunata colecție! După cum am citit! Felicitările mele, mă alătur înspre ceilalți, care au comentat pe marginea acestei cărți! Și acest poem face cinste numelui Teodor Dume și bunei calități! Primiți și felicitările mele pentru cartea ”Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă.” Mult spor! | |
| = Iulia Elize, un oaspete drag... | Teodor Dume [14.Oct.20 15:53] |
| Iulia Elize, un oaspete drag mie@!. Mulțumesc din tot sufletului pentru vizită și lumina care îmi va lumina calea, cândva, înspre acea margine de câmpie de unde mă voi conecta cu voi prietenii mei!. Bucuria cea mai mare o am atunci când în pagină îmi calcă oameni frumoși și buni ca voi, dar ca și ceilalți care privesc din umbră fără a avea tăria de a lăsa vreo urmă!. Cu sinceritate, același, t.dume, | |